ohm sm [At: PONI, F. 260 / P: om / S și: (abr) Ω / Pl: ~i / E: fr ohm] Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă- amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt.

*OHM sm. ⚡ Unitatea de rezistență electrică [fr.].

OHM, ohmi, s. m. Unitate de rezistență electrică, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. – Pronunțat: om.

OHM s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a rezistenței electrice, egală cu rezistența pe care o opune un conductor în care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. [Pron. om. / < fr. ohm, cf. Ohm – fizician german].

OHM OM/ s. m. unitate de măsură a rezistenței electrice, egală cu rezistența unui conductor în care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. (< fr. ohm)

OHM (pr.: om) ~i m. fiz. Unitate de măsură a rezistenței electrice egală cu rezistența unui conductor, prin care trece un curent electric de un amper, când diferența de potențial la capetele lui este de un volt. /<fr. ohm

ohm (unitate de măsură) [pron. germ. om] s. m., pl. ohmi; simb. Ω

ohm [pron. om] s. m., pl. ohmi; simb. Ω

ohm s. m. [pron. germ. om], pl. ohmi; simb. Ω

ohm (pr. om), pl. ohmi

OHM s. m. Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. cf. poni, f. 260, enc. Tehn. i, 115. Adesea obiectul produs, noțiunea stabilită poartă numele creatorului, de exemplu, în fizică, amper, curie..., ohm. graur, n. p. 153, cf. ltr², der. – Pronunțat: om. – PI.: ohmi. – Din fr. ohm.