2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ogorâre sf [At: LB / V: (reg) ~rire / Pl: ~ri / E: ogorî] 1 Desțelenire. 2 Primă arătură Si: ogorât1 (2).

OGORÎ́, ogorăsc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A pregăti un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adânc). – Din ogor.

ogorî [At: KLEIN, D. 390 / V: (reg) ogărî, ~ri, (rar) ~ra / Pzi: ~răsc / E: ogor] 1 vt (Îrg) A desțeleni. 2 vt(a) (Reg) A pregăti pentru cultivare, făcând prima sau a doua arătură Si: a ara. 3 vt (Reg) A prăși prima sau a doua oară porumbul. 4 vt (Reg) A săpa straturi de legume.

OGORÎ́, ogorăsc, vb. IV. Tranz. A pregăti un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adânc). – Din ogor.

OGORÎ́, ogorăsc, vb. IV. Tranz. A pregăti un teren agricol pentru cultivare, p face un ogor; a ara adînc. Ieși cu plugul să-și ogorască și el o porumbiște pe care la primăvară socotea s-o semene cu grîu. REBREANU, I. 92. Sima Baltag silea să sfîrșească de ogorît. SANDU-ALDEA, U. P. 7.

A OGORÎ, ogorăsc tranz. (terenuri, suprafețe cultivabile) 1) A lăsa nelucrat pentru un anumit timp (cu scopul de a fertiliza). 2) A ara adânc, prefăcând în ogor (după ce o perioadă de timp a fost folosit ca pășune). /Din ogor

ogorésc, a și -răsc, a -rî́ v. tr. (vsl. o-gorĭeti, a arde [pin prejur], u-gorĭeti, a te arde, gorĭeti, a arde. V. ogor). Întorc ogoru; îl ar a doua oară după seceriș transversal cu întîĭa arătură ca să-l bată soarele, ploaĭa și zăpada pînă’n primăvară: ĭeși cu plugu să-și ogorască o porumbiște pe care, la primăvară, socotea s’o semene cu grîŭ (Rebr. 104), ogorît (104), să ogorească (105).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ogorî́ (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogorắsc, imperf. 3 sg. ogorá, perf. s. 3 sg. ogorî́, 3 pl. ogorấră; conj. prez. 3 ogoráscă; ger. ogorấnd; part. ogorất

ogorî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogorăsc, imperf. 3 sg. ogorá; conj. prez. 3 sg. și pl. ogoráscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OGORÎ vb. v. desfunda, desțeleni.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ogorấre s.f. (reg.) prima arătură.

ogorî, ogorắsc, vb. IV (pop.) 1. a ara (prima sau a doua oară, pentru o cultură nouă), a face ogor. 2. a prăși, a săpa straturi de legume.

ogorî, vb. tranz. – (reg.; înv.) A ara, a săpa, a prăși: „ogorâm mălaiu” = „săpăm mălaiu dintâie”: „Eu îs fecior de român / Și la sapă și la fân; / La fân și la ogorât / Și la fete de ibdit” (Ștețco, 1990: 350; Borșa). Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa (ALR, 1956: 100). – Din ogor (DEX, MDA).

ogorî, vb. tranz. – A săpa porumbul, cu sensul de a prăși: „ogorâm mălaiu”, „săpăm mălaiu dintâie”: „Eu îs fecior de român / Și la sapă și la fân; / La fân și la ogorât / Și la fete de ibdit” (Ștețco 1990: 350; Borșa). Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa (ALR 1956: 100). – Din ogor (< srb. ugar).

Intrare: ogorâre
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogorâre
  • ogorârea
plural
  • ogorâri
  • ogorârile
genitiv-dativ singular
  • ogorâri
  • ogorârii
plural
  • ogorâri
  • ogorârilor
vocativ singular
plural
ogorire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ogorî
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ogorî
  • ogorâre
  • ogorât
  • ogorâtu‑
  • ogorând
  • ogorându‑
singular plural
  • ogorăște
  • ogoraște
  • ogorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ogorăsc
(să)
  • ogorăsc
  • ogoram
  • ogorâi
  • ogorâsem
a II-a (tu)
  • ogorăști
(să)
  • ogorăști
  • ogorai
  • ogorâși
  • ogorâseși
a III-a (el, ea)
  • ogorăște
  • ogoraște
(să)
  • ogorască
  • ogora
  • ogorî
  • ogorâse
plural I (noi)
  • ogorâm
(să)
  • ogorâm
  • ogoram
  • ogorârăm
  • ogorâserăm
  • ogorâsem
a II-a (voi)
  • ogorâți
(să)
  • ogorâți
  • ogorați
  • ogorârăți
  • ogorâserăți
  • ogorâseți
a III-a (ei, ele)
  • ogorăsc
(să)
  • ogorască
  • ogorau
  • ogorâ
  • ogorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ogorî

  • 1. învechit regional A pregăti un ogor sau un teren agricol pentru cultivare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfunda desțeleni attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ieși cu plugul să-și ogorască și el o porumbiște pe care la primăvară socotea s-o semene cu grîu. REBREANU, I. 92.
      surse: DLRLC
    • Sima Baltag silea să sfîrșească de ogorît. SANDU-ALDEA, U. P. 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ogor
    surse: DEX '09 DEX '98