ogorésc, a -í și -răsc, a -rî v. tr. (vsl. o-gorĭeti, a arde [pin prejur], u-gorĭeti, a te arde, gorĭeti, a arde. V. ogor). Întorc ogoru; îl ar a doua oară după seceriș transversal cu întîĭa arătură ca să-l bată soarele, ploaĭa și zăpada pînă’n primăvară: ĭeși cu plugu să-și ogorască o porumbiște pe care, la primăvară, socotea s’o semene cu grîŭ (Rebr. 104), ogorît (104), să ogorească (105).