2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFICIALIZÁRE s. f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [Pr.: -ci-a-] – V. oficializa.

oficializare sf [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 106 / P: ~ci-a~ / E: oficializa] 1-2 (Rar) Consfințire (prin lege) Si: oficializat1 (1-2).

OFICIALIZÁRE, oficializări, s. f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [Pr.: -ci-a-] – V. oficializa.

OFICIALIZÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a oficializa. Era un fel de oficializare a situației. CAMIL PETRESCU, U. N. 106.

OFICIALIZÁRE s.f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [< oficializa].

OFICIALIZÁ, oficializez, vb. I. Tranz. A da sau a face să dobândească un caracter oficial; a consfinți (prin lege). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialiser.

OFICIALIZÁ, oficializez, vb. I. Tranz. A da sau a face să dobândească un caracter oficial; a consfinți (prin lege). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialiser.

oficializa vt [At: BUL. FIL. III, 185 / P: ~ci-a~ / Pzi: ~zez / E: oficial + -iza] (Rar) 1-6 A conferi caracter oficial (1-6).

OFICIALIZÁ, oficializez, vb. I. Tranz. (Rar) A da sau a face să dobîndească un caracter oficial; a consfinți (prin lege).

OFICIALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da, a face (ceva) oficial. [Cf. fr. officialiser].

OFICIALIZÁ vb. tr. a da, a face să aibă un caracter oficial. (< fr. officialiser)

A OFICIALIZÁ ~éz tranz. rar A face să capete caracter oficial; a legaliza; a consfinți.[1] [Sil. -ci-a-] /<fr. officialiser corectată

  1. În original: a consimți. — cata

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oficializáre (-ci-a-) s. f., g.-d. art. oficializắrii

oficializáre s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. oficializării

oficializá (a ~) (-ci-a-) vb., ind. prez. 3 oficializeáză

oficializá vb. (sil. -ci-a-), ind. prez. 1 sg. oficializéz, 3 sg. și pl. oficializeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OFICIALIZÁRE s. 1. v. instituționalizare. 2. v. legalizare.

OFICIALIZARE s. (JUR.) consfințire, legalizare. (~ legăturii lor prin căsătorie.)

OFICIALIZÁ vb. 1. v. instituționaliza. 2. v. legaliza.

OFICIALIZA vb. (JUR.) a consfinți, a legaliza. (Și-au ~ legătura lor prin căsătorie.)

Intrare: oficializare
oficializare substantiv feminin
  • silabație: -ci-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oficializare
  • oficializarea
plural
  • oficializări
  • oficializările
genitiv-dativ singular
  • oficializări
  • oficializării
plural
  • oficializări
  • oficializărilor
vocativ singular
plural
Intrare: oficializa
  • silabație: -ci-a- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oficializa
  • oficializare
  • oficializat
  • oficializatu‑
  • oficializând
  • oficializându‑
singular plural
  • oficializea
  • oficializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oficializez
(să)
  • oficializez
  • oficializam
  • oficializai
  • oficializasem
a II-a (tu)
  • oficializezi
(să)
  • oficializezi
  • oficializai
  • oficializași
  • oficializaseși
a III-a (el, ea)
  • oficializea
(să)
  • oficializeze
  • oficializa
  • oficializă
  • oficializase
plural I (noi)
  • oficializăm
(să)
  • oficializăm
  • oficializam
  • oficializarăm
  • oficializaserăm
  • oficializasem
a II-a (voi)
  • oficializați
(să)
  • oficializați
  • oficializați
  • oficializarăți
  • oficializaserăți
  • oficializaseți
a III-a (ei, ele)
  • oficializea
(să)
  • oficializeze
  • oficializau
  • oficializa
  • oficializaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oficializare

etimologie:

  • vezi oficializa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

oficializa

  • 1. A da sau a face să dobândească un caracter oficial; a consfinți (prin lege).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consfinți legaliza

etimologie: