2 intrări
21 de definiții
din care- explicative DEX (11)
- ortografice DOOM (6)
- sinonime (4)
Explicative DEX
OFICIALIZARE s. f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [Pr.: -ci-a-] – V. oficializa.
oficializare sf [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 106 / P: ~ci-a~ / E: oficializa] 1-2 (Rar) Consfințire (prin lege) Si: oficializat1 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFICIALIZARE, oficializări, s. f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [Pr.: -ci-a-] – V. oficializa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OFICIALIZARE s. f. (Rar) Acțiunea de a oficializa. Era un fel de oficializare a situației. CAMIL PETRESCU, U. N. 106.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OFICIALIZARE s.f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [< oficializa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFICIALIZA, oficializez, vb. I. Tranz. A da sau a face să dobândească un caracter oficial; a consfinți (prin lege). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialiser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OFICIALIZA, oficializez, vb. I. Tranz. A da sau a face să dobândească un caracter oficial; a consfinți (prin lege). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialiser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
oficializa vt [At: BUL. FIL. III, 185 / P: ~ci-a~ / Pzi: ~zez / E: oficial + -iza] (Rar) 1-6 A conferi caracter oficial (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFICIALIZA, oficializez, vb. I. Tranz. (Rar) A da sau a face să dobîndească un caracter oficial; a consfinți (prin lege).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OFICIALIZA vb. I. tr. (Rar) A da, a face (ceva) oficial. [Cf. fr. officialiser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFICIALIZA vb. tr. a da, a face să aibă un caracter oficial. (< fr. officialiser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A OFICIALIZA ~ez tranz. rar A face să capete caracter oficial; a legaliza; a consfinți.[1] [Sil. -ci-a-] /<fr. officialiser corectat(ă)
- În original: a consimți. — cata
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
oficializare (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. oficializării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oficializare (-ci-a-) s. f., g.-d. art. oficializării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oficializare s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. oficializării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oficializa (a ~) (desp. -ci-a-) vb., ind. prez. 1 sg. oficializez, 3 oficializează; conj. prez. 1 sg. să oficializez, 3 să oficializeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oficializa (a ~) (-ci-a-) vb., ind. prez. 3 oficializează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oficializa vb. (sil. -ci-a-), ind. prez. 1 sg. oficializez, 3 sg. și pl. oficializează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
OFICIALIZARE s. 1. v. instituționalizare. 2. v. legalizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OFICIALIZARE s. (JUR.) consfințire, legalizare. (~ legăturii lor prin căsătorie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFICIALIZA vb. 1. v. instituționaliza. 2. v. legaliza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OFICIALIZA vb. (JUR.) a consfinți, a legaliza. (Și-au ~ legătura lor prin căsătorie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ci-a-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -ci-a-
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
oficializare, oficializărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: consfințire legalizare
- Era un fel de oficializare a situației. CAMIL PETRESCU, U. N. 106. DLRLC
-
etimologie:
- oficializa DEX '09 DEX '98 DN
oficializa, oficializezverb
etimologie:
- officialiser DEX '09 DEX '98 DN