10 definiții pentru oficializare
Explicative DEX
OFICIALIZARE s. f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [Pr.: -ci-a-] – V. oficializa.
oficializare sf [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 106 / P: ~ci-a~ / E: oficializa] 1-2 (Rar) Consfințire (prin lege) Si: oficializat1 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFICIALIZARE, oficializări, s. f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [Pr.: -ci-a-] – V. oficializa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OFICIALIZARE s. f. (Rar) Acțiunea de a oficializa. Era un fel de oficializare a situației. CAMIL PETRESCU, U. N. 106.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OFICIALIZARE s.f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [< oficializa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
oficializare (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. oficializării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oficializare (-ci-a-) s. f., g.-d. art. oficializării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oficializare s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. oficializării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
OFICIALIZARE s. 1. v. instituționalizare. 2. v. legalizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OFICIALIZARE s. (JUR.) consfințire, legalizare. (~ legăturii lor prin căsătorie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ci-a-
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
oficializare, oficializărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: consfințire legalizare
- Era un fel de oficializare a situației. CAMIL PETRESCU, U. N. 106. DLRLC
-
etimologie:
- oficializa DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.