2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. ◊ Monitorul oficial - periodic în care se publică de obicei acte normative. ♦ Propriu actelor guvernamentale, documentelor administrației de stat; în stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităților, ale statului. 2. Adj. Care se conformează legilor, regulilor, formalităților, tradițiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorități. 3. Adj. Fig. De o politețe rece, calculată; solemn, formal, stereotip. 4. S. m. Oficialitate (1). [Pr.: -ci-al] – Din lat. officialis, fr. officiel.

OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adj. 1. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, regulamentele, decretele etc. autorităților de stat. ♦ Propriu actelor guvernamentale, documentelor administrației de stat; în stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităților, ale statului. 2. Care se conformează legilor, regulilor, formalităților, tradițiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorități. 3. Fig. De o politețe rece, calculată; solemn, formal, stereotip. [Pr.: -ci-al] – Din lat. officialis, fr. officiel.

OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adj. 1. Care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat; care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; stabilit prin lege. Declarație oficială.Totul trebuie vîndut pe loc, la preț oficial. De ce nu-ți faci datoria? GALAN, B. I 19. Convin și eu că n-ai însărcinări oficiale. SADOVEANU, Z. C. 177. La el se centralizează toate știrile acuma, cele oficiale, firește. REBREANU, R. II 76. Buletinul (sau, ieșit din uz, Monitorul ) oficial = publicație (periodică) în care se tipăresc legile, regulamentele, decretele, deciziile etc. autorităților de stat. Propriu actelor guvernamentale, documentelor administrației de stat, folosit în actele, în documentele administrației de stat. Stil oficial. Terminologie oficială.Cum ne-au părăsit limba latină oficială cu stingerea romanilor, asemine și limba slavonă ne lasă cu înființarea staturilor romîne. RUSSO, S. 71. 2. Care se conformează regulilor, formalităților, tradițiilor; care are caracter legal; aprobat, convenit între autorități. Sfeștania oficială trebuia să aibă loc la ora 9. SADOVEANU, O. VI 359. Mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21. ◊ (Adverbial) Nu putem frecventa oficial spectacule unde se debitează în limbi străine. CARAGIALE, O. VII 33. 3. Fig. De o politețe rece, calculată; formal, stereotip. Ton oficial în conversație.Bine, bine! Vocea devenise mai rece, mai oficială. GALAN, B. I 171. (Adverbial) Sănătoasă, mersi, răspunse ea politicos și cam oficial. CONTEMPORANUL, VIII 119. – Pronunțat: -ci-al. – Variantă: (învechit) ofițial, -ă (RUSSO, S. 95) adj.

OFICIÁL, -Ă adj. 1. Care emană de la guvern, de la o autoritate; declarat, publicat de o înaltă autoritate. ◊ Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, decretele etc. Marii Adunări Naționale, hotărârile guvernului etc. ♦ În stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităților, ale statului. 2. Care are caracter legal. 3. (Fig.) Rece, stăpânit; stereotip, formal. [Var. ofițial, -ă adj. / cf. fr. officiel, lat. officialis].

OFICIÁL, -Ă adj. 1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate. ♦ buletinul ~ = periodic în care se publică acte normative. ◊ (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităților, ale statului. 2. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, fățiș. 3. (fig.) rece, stereotip; solemn. (< fr. officiel, lat. officialis)

OFICIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care provine de la administrația sau de la autoritățile de stat; stabilit prin lege; de stat. Dezmințire ~ă. Știri ~e. Act ~. 2) Care reprezintă administrația statului; cu funcție administrativă. Persoană ~ă. 3) și adverbial Care este caracteristic actelor guvernamentale sau documentelor administrative; în maniera actelor de stat. Stil ~. 4) Care se face în conformitate cu cerințele de stat; organizat de autoritățile competente. Ceremonie ~ă. Vizită ~. 5) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care manifestă gravitate și răceală în comportament; formal. [Sil. -ci-al] /<lat. officialis, fr. officiel

oficial a. 1. declarat în virtutea unei comisiuni exprese, de o autoritate recunoscută: scriere oficială, răspuns oficial; 2. care emană dela guvern: act oficial.

*oficiál, -ă adj. (lat. officialis, d. officium, funcțiune). Care emană de la o autoritate, de la un guvern: răspuns, act, plic oficial. Monitoru oficial, ziaru oficial al guvernuluĭ. Subst. Persoană cu funcțiune oficială. Adv. Din partea uneĭ autoritățĭ, unuĭ guvern: a declara oficial.

OFIȚIÁL, -Ă adj. v. oficial.

OFIȚIÁL, -Ă adj. v. oficial.

OFIȚIÁL, -Ă adj. v. oficial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!oficiál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. oficiáli; adj. f. oficiálă, pl. oficiále

oficiál adj. m. (sil. -ci-al), pl. oficiáli; f. sg. oficiálă, pl. oficiále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OFICIÁL adj., s. 1. adj. v. guvernamental. 2. s. (la pl.) v. oficialități. 3. adj. legal. (Prețuri ~.)

OFICIAL adj. 1. cîrmuitor, conducător, guvernamental. (Cercurile ~.) 2. legal. (Prețuri ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OFICIÁL, -Ă adj. (cf. fr. officiel, lat. officialis): în sintagmele limbă oficială și stil oficial (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BULETINUL OFICIAL v. Monitorul Oficial al României.

MONITORUL OFICIAL, publicație periodică guvernamentală care cuprinde legi, decrete, acte normative, comunicări și dispoziții oficiale etc. Precursorul M.O. a fost „Buletin, gazetă administrativă”, apărut la București (8 dec. 1832). De-a lungul anilor, numele publicației a suferit mai multe modificări.

Intrare: oficial (adj.)
oficial1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ci-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oficial
  • oficialul
  • oficialu‑
  • oficia
  • oficiala
plural
  • oficiali
  • oficialii
  • oficiale
  • oficialele
genitiv-dativ singular
  • oficial
  • oficialului
  • oficiale
  • oficialei
plural
  • oficiali
  • oficialilor
  • oficiale
  • oficialelor
vocativ singular
plural
ofițial adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofițial
  • ofițialul
  • ofițialu‑
  • ofiția
  • ofițiala
plural
  • ofițiali
  • ofițialii
  • ofițiale
  • ofițialele
genitiv-dativ singular
  • ofițial
  • ofițialului
  • ofițiale
  • ofițialei
plural
  • ofițiali
  • ofițialilor
  • ofițiale
  • ofițialelor
vocativ singular
plural
Intrare: oficial (s.m.)
  • silabație: -ci-al
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oficial
  • oficialul
  • oficialu‑
plural
  • oficiali
  • oficialii
genitiv-dativ singular
  • oficial
  • oficialului
plural
  • oficiali
  • oficialilor
vocativ singular
  • oficialule
  • oficiale
plural
  • oficialilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oficial (adj.) ofițial

  • 1. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: neoficial 4 exemple
    exemple
    • Declarație oficială.
      surse: DLRLC
    • Totul trebuie vîndut pe loc, la preț oficial. De ce nu-ți faci datoria? GALAN, B. I 19.
      surse: DLRLC
    • Convin și eu că n-ai însărcinări oficiale. SADOVEANU, Z. C. 177.
      surse: DLRLC
    • La el se centralizează toate știrile acuma, cele oficiale, firește. REBREANU, R. II 76.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Monitorul oficial = periodic în care se publică de obicei acte normative.
      surse: DEX '09
      • diferențiere Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, regulamentele, decretele etc. autorităților de stat.
        surse: DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Propriu actelor guvernamentale, documentelor administrației de stat; în stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităților, ale statului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Stil oficial. Terminologie oficială.
        surse: DLRLC
      • Cum ne-au părăsit limba latină oficială cu stingerea romanilor, asemine și limba slavonă ne lasă cu înființarea staturilor romîne. RUSSO, S. 71.
        surse: DLRLC
  • 2. Care se conformează legilor, regulilor, formalităților, tradițiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorități.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Sfeștania oficială trebuia să aibă loc la ora 9. SADOVEANU, O. VI 359.
      surse: DLRLC
    • Mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Nu putem frecventa oficial spectacule unde se debitează în limbi străine. CARAGIALE, O. VII 33.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat De o politețe rece, calculată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: formal solemn stereotip 3 exemple
    exemple
    • Ton oficial în conversație.
      surse: DLRLC
    • Bine, bine! Vocea devenise mai rece, mai oficială. GALAN, B. I 171.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Sănătoasă, mersi, răspunse ea politicos și cam oficial. CONTEMPORANUL, VIII 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

oficial (s.m.)

etimologie: