2 intrări

16 definiții

OFÉRTĂ, oferte, s. f. 1. Propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea-cumpărarea unor mărfuri, pentru angajarea într-o slujbă, participarea la o acțiune, prestarea unor servicii etc.; (concr.) act, document scris prin care se face o astfel de propunere. 2. Cantitate dintr-un bun economic de consum sau dintr-un factor de producție, disponibilă pentru vânzare într-o anumită perioadă și la un anumit preț unitar. – Din it. offerta, germ. Offerte.

OFÉRTĂ, oferte, s. f. 1. Propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea-cumpărarea unor mărfuri, pentru angajarea într-o slujbă, participarea la o acțiune, prestarea unor servicii etc.; (concr.) act, document scris prin care se face o astfel de propunere. 2. Totalitatea mărfurilor destinate consumului, aflate în circulație. – Din it. offerta, germ. Offerte.

OFÉRTĂ, oferte, s. f. 1. Propunere făcută de cineva care dorește să vîndă o marfă, să angajeze sau să se angajeze într-un serviciu, să obțină participarea cuiva la o acțiune, la o întreprindere etc.; p. ext. (concretizat) act, document în care se face o astfel de propunere. Grăbește, căci îmi retrag oferta. C. PETRESCU, C. V. 315. Încă nu se hotărîse cine să cînte doina haiducească... Mincu... se oferă el. Oferta e primită. CARAGIALE, O. III 17. 2. Totalitatea mărfurilor oferite la un moment dat pe piață. ◊ Cerere și ofertă (sau, rar, ofertă și cerere) = raportul dintre cantitatea de mărfuri aduse pe piață și posibilitatea de a fi cumpărate. Munca. devenind în societatea noastră o marfă, ea depinde de starea pieții, de legea economică a ofertei și cererii, de concurență, și, dacă în piață va fi mai multă ofertă decît cerere, atunci marfa oferită... e cu desăvîrșire depreciată. GHEREA, ST. CR. II 308.

ofértă s. f., g.-d. art. ofértei; pl. oférte

OFÉRTĂ s.f. 1. Propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; (p. ext.) cerere scrisă prin care se face o asemenea propunere. 2. Totalitatea mărfurilor oferite pe piață într-un anumit moment. [< fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta].

OFÉRTĂ s. f. 1. propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; document în care se face o astfel de propunere. 2. totalitatea mărfurilor oferite spre vânzare. (< fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta)

OFÉRTĂ ~e f. 1) Propunere făcută în legătură cu realizarea unei acțiuni. 2) jur. Act prin care se legalizează o astfel de propunere. 3) Totalitate de mărfuri aflate la un moment dat în circulație. /<it. offerta, germ. Offerte

*ofértă f., pl. e (it. offerta, oferire, ceĭa ce se oferă, subst. format din part. offerto, offerta, d. offrire, a oferi; fr. offerte și ob. offertoire, o parte din liturghia catolică cînd preutu îĭ oferă luĭ Dumnezeŭ pînea și vinu în ainte de a le sfinți). Acțiunea de a oferi. Ceĭa ce se oferă.

OFERTÁ, ofertez, vb. I. Intranz. (Rar) A face o ofertă (1). – Din ofertă.

OFERTÁ, ofertez, vb. I. Intranz. (Rar) A face o ofertă (1). – Din ofertă.

ofertá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 oferteáză

OFERTÁ vb. I. intr. A face o ofertă. [Et. incertă].

OFERTÁ vb. intr. a face o ofertă. (< ofertă)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ofértă s. f., g.-d. art. ofértei; pl. oférte

ofertá vb., ind. prez. 1 sg. ofertéz, 3 sg. și pl. oferteáză

Intrare: ofertă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofertă
  • oferta
plural
  • oferte
  • ofertele
genitiv-dativ singular
  • oferte
  • ofertei
plural
  • oferte
  • ofertelor
vocativ singular
plural
Intrare: oferta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oferta
  • ofertare
  • ofertat
  • ofertatu‑
  • ofertând
  • ofertându‑
singular plural
  • ofertea
  • ofertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofertez
(să)
  • ofertez
  • ofertam
  • ofertai
  • ofertasem
a II-a (tu)
  • ofertezi
(să)
  • ofertezi
  • ofertai
  • ofertași
  • ofertaseși
a III-a (el, ea)
  • ofertea
(să)
  • oferteze
  • oferta
  • ofertă
  • ofertase
plural I (noi)
  • ofertăm
(să)
  • ofertăm
  • ofertam
  • ofertarăm
  • ofertaserăm
  • ofertasem
a II-a (voi)
  • ofertați
(să)
  • ofertați
  • ofertați
  • ofertarăți
  • ofertaserăți
  • ofertaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofertea
(să)
  • oferteze
  • ofertau
  • oferta
  • ofertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ofertă

  • 1. Propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea-cumpărarea unor mărfuri, pentru angajarea într-o slujbă, participarea la o acțiune, prestarea unor servicii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: cerere 2 exemple
    exemple
    • Grăbește, căci îmi retrag oferta. C. PETRESCU, C. V. 315.
      surse: DLRLC
    • Încă nu se hotărîse cine să cînte doina haiducească... Mincu... se oferă el. Oferta e primită. CARAGIALE, O. III 17.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Act, document scris prin care se face o astfel de propunere.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Cantitate dintr-un bun economic de consum sau dintr-un factor de producție, disponibilă pentru vânzare într-o anumită perioadă și la un anumit preț unitar.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Totalitatea mărfurilor destinate consumului, aflate în circulație.
      surse: DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Cerere și ofertă (sau, rar, ofertă și cerere) = raportul dintre cantitatea de mărfuri aduse pe piață și posibilitatea de a fi cumpărate.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Munca. devenind în societatea noastră o marfă, ea depinde de starea pieții, de legea economică a ofertei și cererii, de concurență, și, dacă în piață va fi mai multă ofertă decît cerere, atunci marfa oferită... e cu desăvîrșire depreciată. GHEREA, ST. CR. II 308.
        surse: DLRLC

etimologie: