4 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

ODORAT s. n. Miros. – Din fr. odorat.

odorat1 sn [At: NEGULICI / Pl: (rar) ~uri / E: fr odorat, lat odoratus, -us] (Frî) Miros.

odorat2, ~ă a [At: ÎNV. VIN. 56/18 / Pl: ~ați, ~e / E: lat odoratus, -a, -um] (Îvr) Odorant (1).

*ODORAT sbst. 🫀 Simțul mirosului [fr.].

ODORAT, (rar) odoraturi, s. n. (Înv.) Miros. – Din fr. odorat.

odorat n. unul din cele cinci simțuri care percepe mirosurile.

*odorát n., pl. urĭ (lat. odoratus. V. olfactiv). Simțu mirosuluĭ: nasu e organu odoratuluĭ.

odărî v vz odorî

odora vi [At: MAIOR, IST. 15/5 / Pzi: ~rez / E: lat odorare, it odorare, fr odorer] (Înv) 1 A răspândi un miros Si: a mirosi. 2 (Ccd) A simți un miros.

odorât sn [At: DDRF / Pl: ? / E: odorî] (Olt) Terminare a unei munci agricole, în special a aratului.

odorî vi [At: ȘEZ. I, 143 / V: (reg) odărî / Pzi: ~răsc / E: srb odorati] (Ban; Olt) A termina o muncă agricolă, în special aratul.

ODORÎ (-orăsc) vb. tr. Olten. 🚜 A sfîrși, a isprăvi cu munca (în spec. a termina cu aratul): am odorît de arat (VÎRC.) [srb. odorati].

Ortografice DOOM

odorat (med.) s. n.

!odorat s. n.

odorat s. n., pl. odoraturi

Etimologice

odorî (-răsc, -it), vb. – (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). – Der. odoranie, s. f. (Olt., sfîrșitul muncilor agricole).

Enciclopedice

Alocasia odora (Roxb.) C. Koch. Specie cu spadice înalt de 22 cm, spată aproximativ 20 cm lungime, verde-albăstruie, ascuțită la vîrf. Frunze lung-pețiolate, viguroase, lungi pînă la 110 cm, late pînă la 80 cm, cărnoase.

Sinonime

ODORAT s. v. miros.

odorat s. v. MIROS.

ODORA vb. v. mirosi.

odora vb. v. MIROSI.

Arhaisme și regionalisme

odorî, odorăsc, vb. (reg.) a termina o muncă agricolă, în special aratul.

Intrare: odorat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odorat
  • odoratul
  • odoratu‑
plural
  • odoraturi
  • odoraturile
genitiv-dativ singular
  • odorat
  • odoratului
plural
  • odoraturi
  • odoraturilor
vocativ singular
plural
Intrare: odora
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • odora
  • odorare
  • odorat
  • odoratu‑
  • odorând
  • odorându‑
singular plural
  • odorea
  • odorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • odorez
(să)
  • odorez
  • odoram
  • odorai
  • odorasem
a II-a (tu)
  • odorezi
(să)
  • odorezi
  • odorai
  • odorași
  • odoraseși
a III-a (el, ea)
  • odorea
(să)
  • odoreze
  • odora
  • odoră
  • odorase
plural I (noi)
  • odorăm
(să)
  • odorăm
  • odoram
  • odorarăm
  • odoraserăm
  • odorasem
a II-a (voi)
  • odorați
(să)
  • odorați
  • odorați
  • odorarăți
  • odoraserăți
  • odoraseți
a III-a (ei, ele)
  • odorea
(să)
  • odoreze
  • odorau
  • odora
  • odoraseră
Intrare: odorât
odorât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: odorî
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • odorî
  • odorâre
  • odorât
  • odorâtu‑
  • odorând
  • odorându‑
singular plural
  • odorăște
  • odoraște
  • odorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • odorăsc
(să)
  • odorăsc
  • odoram
  • odorâi
  • odorâsem
a II-a (tu)
  • odorăști
(să)
  • odorăști
  • odorai
  • odorâși
  • odorâseși
a III-a (el, ea)
  • odorăște
  • odoraște
(să)
  • odorască
  • odora
  • odorî
  • odorâse
plural I (noi)
  • odorâm
(să)
  • odorâm
  • odoram
  • odorârăm
  • odorâserăm
  • odorâsem
a II-a (voi)
  • odorâți
(să)
  • odorâți
  • odorați
  • odorârăți
  • odorâserăți
  • odorâseți
a III-a (ei, ele)
  • odorăsc
(să)
  • odorască
  • odorau
  • odorâ
  • odorâseră
odărî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

odorat, odoraturisubstantiv neutru

  • 1. Miros. DEX '09
    sinonime: miros
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.