opțiuni
  • info
14 definiții pentru odorat

Explicative DEX

ODORAT s. n. Miros. – Din fr. odorat.

odorat1 sn [At: NEGULICI / Pl: (rar) ~uri / E: fr odorat, lat odoratus, -us] (Frî) Miros.

odorat2, ~ă a [At: ÎNV. VIN. 56/18 / Pl: ~ați, ~e / E: lat odoratus, -a, -um] (Îvr) Odorant (1).

*ODORAT sbst. 🫀 Simțul mirosului [fr.].

ODORAT, (rar) odoraturi, s. n. (Înv.) Miros. – Din fr. odorat.

odorat n. unul din cele cinci simțuri care percepe mirosurile.

*odorát n., pl. urĭ (lat. odoratus. V. olfactiv). Simțu mirosuluĭ: nasu e organu odoratuluĭ.

Ortografice DOOM

odorat (med.) s. n.

!odorat s. n.

odorat s. n., pl. odoraturi

Sinonime

ODORAT s. v. miros.

odorat s. v. MIROS.

Tezaur

ODORAT1 s. n. (învechit) Miros. Cf. NEGULICI. Pierderea mirosului (odoratului). CORNEA, E. I, 19/34, cf. CALENDAR (1862), 58/22. Simțul vederii a încălcat în acest vers asupra simțului odoratului. MACEDONSKI, O. IV, 79, cf. ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, D. S. – PI.: (rar) odoraturi. SCRIBAN, D. – Din fr. odorat, lat. odoratus, -us.

ODORAT2,-Ă. adj. (Învechit, rar) Odorant. Răsfugărilor sau răsuflărilor celor odorate, adecă mirositoare. ÎNV. VIN. 56/18. Oțetul cel odorat sau cu miros. ib. 105/18, cf. ALEXI, W. – PI.: odorați, -te. – Din lat. odoratus, -a, -um.

Intrare: odorat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odorat
  • odoratul
  • odoratu‑
plural
  • odoraturi
  • odoraturile
genitiv-dativ singular
  • odorat
  • odoratului
plural
  • odoraturi
  • odoraturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

odorat, odoraturisubstantiv neutru

  • 1. Miros. DEX '09
    sinonime: miros
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.