3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCULTÁ, ocultez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. (Astron.) A suferi o ocultație. 2. A face mai puțin vizibil un semnal luminos, interpunând un ecran. 3. A ascunde vederii, a face să dispară. 4. Fig. A ascunde ceva, a trece sub tăcere; a disimula. – Din fr. occulter.

OCULTÁ vb. tr. 1. a ascunde vederii. 2. a face obscur, a disimula. (< fr. occulter)

ocult, ~ă [At: HELIADE, O. I, 326 / Pl: ~lți, ~e / E: fr occulte] 1 a Care aparține ocultismului Si: ocultist (3), ocultistic (1). 2 a Privitor la ocultism Si: ocultist (4), ocultistic (2). 3 a De ocultism Si: ocultist (5), ocultistic (3). 4 a Tainic. 5 av Pe ascuns.

OCÚLT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ** Științe oculte = doctrine și practici prezentând un caracter ezoteric și care au ca obiect fenomene tainice, supranaturale inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte.

OCÚLT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ♦ Științe oculte = doctrine și practici secrete care au ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte.

OCÚLT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care admite ocultismul, care se bazează pe ocultism, care se referă la ocultism. În gînd o văd Vag luminoasă, Alburie – O fotografie, în cărțile oculte. CAMIL PETRESCU, V. 56. Nu sînt alte decît niște slabe și proaste rămășiți a acelei științi oculte, care era atît de dezvoltată la vechii egipteni. ALECSANDRI, O. P. 67. 2. Ascuns; tainic. Ca o putere ocultă, străină de voința lui, îi împingea trupul greu și moleșit. VLAHUȚĂ, O. A. III 195.

OCÚLT, -Ă adj. 1. Bazat pe ocultism. 2. Ascuns; tainic; necunoscut. // adv. Pe ascuns, în taină. [Cf. fr. occulte, lat. occultus].

OCÚLT, -Ă adj. 1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic. ♦ științe ~e = pseudoștiințe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ◊ (adv.) pe ascuns, în taină. (< fr. occulte, lat. occultus)

OCÚLT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de ocultism; propriu ocultismului. 2) și adverbial Care are un înțeles ascuns; tainic; mistic. /<fr. occulte

ocult a. ascuns, ce se produce într’un mod misterios: putere ocultă; științe oculte, pretinse științe cari rămâneau ascunse mulțimii, ca astrologia, magia, alhimia.

*ocúlt, -ă adj. (lat. oc-cultus, part. d. oc-cúlere, a ascunde). Ascuns, misterios: putere ocultă. Științe oculte, pretinse științe care nu eraŭ știute de mulțime, ca: alchimia, astrologia, magia, necromanția, spiritizmu ș. a. S. f. Un grup de sectari din partidu liberal, numit așa de Neculaĭ Fleva pe la 1894. Adv. În mod ocult.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*ocultá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 oculteáză

ocultá vb. ind. prez. 3 sg. oculteáză

ocúlt adj. m., pl. ocúlți; f. ocúltă, pl. ocúlte

ocúlt adj. m., pl. ocúlți; f. sg. ocúltă, pl. ocúlte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OCÚLT adj. 1. v. misterios. 2. v. ascuns.

OCULT adj. 1. magic, misterios, (înv.) maghicesc. (Forțe ~.) 2. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.)

Intrare: oculta
verb (VT201)
Surse flexiune: DEX '09
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oculta
  • ocultare
  • ocultat
  • ocultatu‑
  • ocultând
  • ocultându‑
singular plural
  • ocultea
  • ocultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocultez
(să)
  • ocultez
  • ocultam
  • ocultai
  • ocultasem
a II-a (tu)
  • ocultezi
(să)
  • ocultezi
  • ocultai
  • ocultași
  • ocultaseși
a III-a (el, ea)
  • ocultea
(să)
  • oculteze
  • oculta
  • ocultă
  • ocultase
plural I (noi)
  • ocultăm
(să)
  • ocultăm
  • ocultam
  • ocultarăm
  • ocultaserăm
  • ocultasem
a II-a (voi)
  • ocultați
(să)
  • ocultați
  • ocultați
  • ocultarăți
  • ocultaserăți
  • ocultaseți
a III-a (ei, ele)
  • ocultea
(să)
  • oculteze
  • ocultau
  • oculta
  • ocultaseră
Intrare: ocult
ocult adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocult
  • ocultul
  • ocultu‑
  • ocultă
  • oculta
plural
  • oculți
  • oculții
  • oculte
  • ocultele
genitiv-dativ singular
  • ocult
  • ocultului
  • oculte
  • ocultei
plural
  • oculți
  • oculților
  • oculte
  • ocultelor
vocativ singular
plural
Intrare: ocultă
ocultă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oculta

  • 1. livresc astronomie A suferi o ocultație.
    surse: DEX '09
  • 2. livresc A face mai puțin vizibil un semnal luminos, interpunând un ecran.
    surse: DEX '09
  • 3. livresc A ascunde vederii, a face să dispară.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 4. livresc figurat A ascunde ceva, a trece sub tăcere.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: disimula

etimologie:

ocult

  • 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist, ocultistic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ocultist ocultistic 2 exemple
    exemple
    • În gînd o văd Vag luminoasă, Alburie – O fotografie, în cărțile oculte. CAMIL PETRESCU, V. 56.
      surse: DLRLC
    • Nu sînt alte decît niște slabe și proaste rămășiți a acelei științi oculte, care era atît de dezvoltată la vechii egipteni. ALECSANDRI, O. P. 67.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Științe oculte = doctrine și practici prezentând un caracter ezoteric și care au ca obiect fenomene tainice, supranaturale inaccesibile cunoașterii obișnuite.
      surse: DEX '09 MDN '00
  • exemple
    • Ca o putere ocultă, străină de voința lui, îi împingea trupul greu și moleșit. VLAHUȚĂ, O. A. III 195.
      surse: DLRLC

etimologie: