12 definiții pentru ocnaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCNÁȘ, ocnași, s. m. (În trecut) Om condamnat la muncă silnică într-o ocnă; p. gener. pușcăriaș. – Ocnă + suf. -aș.

ocnaș sm [At: MACEDONSKI, O. I, 72 / Pl: ~i / E: ocnă + -aș] 1 Persoană care muncește în ocna de sare Si: (înv) ocnar, ocnean. 2 Condamnat la muncă silnică în ocnă (7). 3 (Pex) Pușcăriaș.

OCNÁȘ, ocnași, s. m. Condamnat la muncă silnică într-o ocnă; p. gener. pușcăriaș. – Ocnă + suf. -aș.

OCNÁȘ, ocnași, s. m. Individ condamnat la muncă silnică într-o ocnă; p. ext. pușcăriaș. Ocnașii, pe ulițele înguste, pășeau fără cuvinte, fără zîmbet, cu fețele rase zbîrcite, cu ochii plini de întunericul celulelor. SADOVEANU, O. VI 274. Făceam parte din ocnașii ce pe șubrede picioare își tîrăsc ale lor zile ca ghiulele-obositoare. MACEDONSKI, O. I 72. Greu vine unor copile să-și petreacă viața închise în casă, ca ocnașii în ocnă. ȘEZ. II 50.

OCNÁȘ ~i m. înv. Persoană condamnată la muncă silnică în ocnă; șalgău. /ocnă + suf. ~aș

ocnaș m. 1. lucrător în ocnă; 2. criminal osândit a tăia sarea din ocnă.

ocnáș m. (d. ocnă). Lucrător de la ocnă. Criminal condamnat la munca ocneĭ. V. șalgăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocnáș s. m., pl. ocnáși

ocnáș s. m., pl. ocnáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OCNAȘ s. (JUR.) condamnat, deținut, osîndit, pușcăriaș, (pop.) rob, (glumeț) pensionar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ocnáș, ocnáși, s.m. (înv.) 1. criminal condamnat la muncă în ocnă. 2. lucrător la saline.

Intrare: ocnaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocnaș
  • ocnașul
  • ocnașu‑
plural
  • ocnași
  • ocnașii
genitiv-dativ singular
  • ocnaș
  • ocnașului
plural
  • ocnași
  • ocnașilor
vocativ singular
  • ocnașule
  • ocnașe
plural
  • ocnașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ocnaș

  • 1. în trecut Om condamnat la muncă silnică într-o ocnă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: șalgău 3 exemple
    exemple
    • Ocnașii, pe ulițele înguste, pășeau fără cuvinte, fără zîmbet, cu fețele rase zbîrcite, cu ochii plini de întunericul celulelor. SADOVEANU, O. VI 274.
      surse: DLRLC
    • Făceam parte din ocnașii ce pe șubrede picioare își tîrăsc ale lor zile ca ghiulele-obositoare. MACEDONSKI, O. I 72.
      surse: DLRLC
    • Greu vine unor copile să-și petreacă viața închise în casă, ca ocnașii în ocnă. ȘEZ. II 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ocnă + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09