2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCA, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. și: oca, ocă. – Var.: (înv. și reg.) ocă s. f.] – Din tc. okka.
OCA, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. și: oca, ocă. – Var.: (înv. și reg.) ocă s. f.] – Din tc. okka.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
oca sf [At: (a. 1642). GCR I, 95/27 / V: ocă, (înv, nob) ~ai smp / A și: oca / Pl: ~le și oca / E: tc okka] (Îvp) 1-2 Veche unitate de măsură pentru masă și volum, egală cu aproximativ (un kilogram sau) un litru și un sfert. 3 (Pex) Cantitate de marfă, de obiecte etc. egală în greutate cu această unitate de măsură. 4 (Pex) Vas cu care se măsoară această cantitate. 5 (Îs) ~ mică Măsură falsă, mai mică decât cea legală. 6-7 (Pop; îe) A prinde (pe cineva) cu ~ (sau ~ua) mică sau a prinde (pe cineva) cu ~ua A prinde pe cineva cu (o minciună sau) cu o faptă necinstită. 8 (Îae) A prinde pe cineva în flagrant. 9 (Pop; îe) A umbla cu ~ua mică A înșela. 10 (Îvp; îe) A da (ceva) cu ~ua lui Cuza A da ceva cu generozitate. 11 (Olt; d. cai îe) A duce cu ~ua plină (sau rasă) A merge repede și ușor. 12 (Pfm; îe) Mai mare daraua decât ~ua (sau nu face daraua cât ~ua) A nu merita efortul. 13 (Mun; Mol; pan) Kilogram. 14 (Reg; pan) Litru. 15 (Reg; pex) Cântar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCA, ocale, s. f. (Învechit și popular) 1. Unitate de măsură de greutate, cu valorile de 1260 de grame (în Transilvania), 1271 de grame (în Muntenia) și 1291 de grame (în Moldova); p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură. Văzui apă mare și-mi năluciră subt undă crapi de zece ocale. SADOVEANU, P. M. 310. Du-te acum degrabă... în tîrg, și-mi cumpără o oca de zaharicale. ALECSANDRI, T. I 35. 2. Unitate de măsură de capacitate, cu valorile de 1288 de mililitri (în Moldova și Transilvania) și 1520 de mililitri (în Muntenia); p. ext. conținutul acestei unități de măsură; vasul cu care se măsoară. E o corabie austriacă ce are șase sute de ocale praf de pușcă de vînzare. CAMIL PETRESCU, O. II 552. Reîncingîndu-și șorțurile verzi, ei clăteau ocalele și litrele coclite. MACEDONSKI, O. III 50. ◊ Expr. Oca mică = măsură falsă, mai mică decît cea legală. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o pungășie; a prinde asupra faptului. De te-oi prinde cu oca mică, greu are să-ți cadă. CREANGĂ, P. 206. I-am prins... cu oca mică, la picioarele fetelor în genunchi. ALECSANDRI, T.150. – Pl. și:(învechit și regional) oca. - Variantă: (învechit și regional) ocă (NEGRUZZI, S. I 250), pl. oca (SADOVEANU, O. VII 156, TEODORESCU, P. P. 341) și oci (SADOVEANU, O. I 67, ȘEZ. VII 37), s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCA ~le f. înv. 1) Unitate de măsură a greutății și capacității (egală, aproximativ, cu un kilogram sau cu un litru și jumătate). ◊ ~ mică măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde pe cineva cu ~ua mică a prinde pe cineva cu o minciună. 2) Vas care corespunde acestei unități de măsură. 3) Cantitate de marfă măsurată cu acest vas. [Art. ocaua; G.-D. ocalei] /<turc. okka
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCA s. f. (Mold., ȚR, Ban.) Veche unitate de măsură a capacității și greutății. A: Să nu mai ie pârcălabii tidve și oce de vin și de horilcă. NECULCE. Povestea de un călugăru ce au mîncat 10 ocă de carne. PATERIC 1725. B: Acum vinul să vinde ocaoa 5 bani sau Zece. ÎNVĂȚĂȚURI, 1642; cf. LEX. 1683, 35r. C: Oka. Libra. AC, 357. Forme gramaticale: pl. ocă (PATERIC 1725), oce (NECULCE). Variante: ocă (NECULCE). Etimologie: tc. okka.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ocà f. 1. veche măsură de capacitate (1,520 sau 1,288) și de greutate (1 kg. 272 sau 1 kg. 291): ocaua era împărțită în 400 dramuri; 2. oca mică, cumpănă falsă; fig. înșelătorie: a prinde cu ocaua mică, a surprinde asupra faptului, a da de gol (proverb rămas din epoca fanariotă când brutarii și măcelarii, prinși cu ocaua mică, erau țintuiți în piață de sfârcul urechii): câți s’au prins cu mâna în sac, cu ocaua mică, toți au pupat duba ISP. [Turc. OKA, forma Mold. ocă vine din rusește].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocá (Munt.) și ócă (Mold.) f., pl. tot ocá și ocă (turc. oka și okka [ar. ukiia, vgr. ugkia, d. lat. úncia], ngr. bg. sîrb. oká, ung. oka, rus. óko [mold. ocă]. V. uncie). O veche măsură de greutate (în Munt. = 1 kg. 271 gr., în Mold. = 1 kg. 291) și de capacitate (în Munt. = 1 litru și 520, în Mold. = 1 litru și 288). A prinde pe cineva cu ocaŭa (mold. oca) mică, a-l descoperi că înșeală. – Pl. articulat e munt. ocalele, ĭar îld. ocale, care e pl. nearticulat, se zice ob. oca: doŭă oca. Tot așa în Mold.: o ocă, doŭă ocă, inuzitat doŭă ocĭ, dar toate ocile.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCĂ s. f. v. oca.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OCĂ s. f. v. oca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OCĂ s. f. v. oca.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ocai2 smp vz oca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocă2 sf vz oca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocă1 sf [At: PALIA (1581) / V: (înv) ucă / Pl: ? / E: mg oka] 1 (Înv) Cauză. 2 (Reg) Vină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ucă sf vz ocă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCĂ1 s.f. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) Cauză, motiv, pricină. Pentru ce ocă-i scrisă această carte? NT 1648, 250r. Afla-vei și cuvinte, pentru că românii nu grăim toți într-un chip, cum iaste oca – pricina acu adeverință. SA, 4v. Cu oce (pricine) și cui pilde să să întărească. CS, 88v. Dirept aceaea ocă să luom aminte cum au bintătuit Dumnăzău jidovii. C 1692, 518v. Okĕ. Causa. AC, 357. Arată-mi oca aceștiia. PP, 64v. Spune oca pren ce să nu facă. CAT. B, 24; cf. SA, 11r, 13v; CS, 68v; PP, 40r, 124v, 142r, 142v, 144r; AGYAGFALVI, apud TEW; FOGARASI, apud TEW; CAT. CALV., apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; SA, apud TEW; CAT. B, 33, 37. 2. (Mold.) Vină,. Nevinovată. Fără de prihană, fără ocă, fără maculă, nemăculată. DM, 155r. Etimologie: magh. oka.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCĂ2 s. f. v. oca.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ócă f. Mold. (pl. oci) ocà: multe óci de bere AL. câteva òcă de pește sărat CR. [V. ocà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oca s. f., art. ocaua, g.-d. art. ocalei; pl. ocale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oca s. f., art. ocaua, g.-d. art. ocalei; pl. ocale, art. ocalele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oca s. f., art. ocaua, g.-d. art. ocalei; pl. ocale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oca (= oca) s. f., pl. oca
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
oca, art. ocaua
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
oca, ocale.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
oca (ocale), s. f. – 1. Greutate înv., egală cu 1271 g în Munt. și 1201 g în Mold. – 2. Măsură înv. de capacitate pentru lichide, valorînd 1,25 l în Munt. și 1,288 l în Mold. – Var. (Mold.) ocă. Mr., megl. ocă. Tc. oka (Roesler 600; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1590), cf. ngr. ὀϰά, alb. okë, bg., pol. oka; are la bază arab. ukia < gr. οὐγϰία, cf. sp. onza.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ocă s.f. (reg., înv.) cauză, motiv, pricină.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OCÁ (< tc.) s. f. 1. Unitate de măsură pentru masă folosită în trecut, egală cu 1,271 kg în Țara Românească și cu 1,291 kg în Moldova; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură. 2. Unitate de măsură a volumului folosită în trecut; a) pentru lichide, egală cu 1,288 l în Țara Românească și cu 1,520 l în Moldova; b) pentru cereale, egală cu 1,698 l în Țara Românească și cu 1,791 l în Moldova; p. ext. conținutul acestei unități de măsură, vasul în care se măsoară. ◊ Expr. Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o înșelătorie.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Cu ocaua mică – Ocaua, precum se știe, a fost pe vremuri la noi o măsură de greutate și de capacitate. Dar nu puțini erau negustorii ce foloseau pe atunci „ocaua mică”, adică un cîntar fals. „Pe măcelari și pe brutari – povestește lon Ghica – cînd îi prindea cu ocaua mică, îi țintuia d-o ureche în mijlocul tîrgului”. De atunci expresia: „A prinde cu ocaua mică” înseamnă a prinde pe cineva cu o înșelăciune, a-l descoperi cu o minciună, cu o pungășie. „De te-o prinde cu oca mică, greu are să-ți cadă” – scrie și lon Creangă. Domnitorul Cuza luase măsuri severe, spre a stîrpi păgubitorul obicei. Vinovații fiind aspru pedepsiți, negustorii, de teamă, începură să dea ocaua plină, ba chiar peste măsura reglementară. Astfel „ocaua lui Cuza” a rămas, în vorbire, sinonimă nu numai cu „măsura justă”, ci și cu noțiunea de „mult”, peste ceea ce se cuvine. Vasile Alecsandri consemnează acest lucru în poezia Hora lui Cuza-Vodă: „De cînd Cuza s-a domnit/ Pînele s-au mai dospit/ Ocele s-au mai mărit”. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a prinde (pe cineva) cu mâța în sac / cu ocaua mică / cu rața-n gură expr. a surprinde (pe cineva) în flagrant delict; a(-i) dovedi (cuiva) vinovăția / necinstea etc.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F164.1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
| — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oca, ocalesubstantiv feminin
- 1. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert. DEX '09 DEX '98
- Văzui apă mare și-mi năluciră subt undă crapi de zece ocale. SADOVEANU, P. M. 310. DLRLC
- diferențiere Unitate de măsură de greutate, cu valorile de 1260 de grame (în Transilvania), 1271 de grame (în Muntenia) și 1291 de grame (în Moldova). DLRLC
- diferențiere Unitate de măsură de capacitate, cu valorile de 1288 de mililitri (în Moldova și Transilvania) și 1520 de mililitri (în Muntenia). DLRLC
- comentariu Valori diferite indicate de dicționare diferite. dexonline
- 1.1. Cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Du-te acum degrabă... în tîrg, și-mi cumpără o oca de zaharicale. ALECSANDRI, T. I 35. DLRLC
- E o corabie austriacă ce are șase sute de ocale praf de pușcă de vînzare. CAMIL PETRESCU, O. II 552. DLRLC
- Reîncingîndu-și șorțurile verzi, ei clăteau ocalele și litrele coclite. MACEDONSKI, O. III 50. DLRLC
-
- 1.2. Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De te-oi prinde cu oca mică, greu are să-ți cadă. CREANGĂ, P. 206. DLRLC
- I-am prins... cu oca mică, la picioarele fetelor în genunchi. ALECSANDRI, T.150. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- okka DEX '98 DEX '09