3 intrări

17 definiții

OCÁ, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. și: oca, ocă.Var.: (înv. și reg.) ócă s. f.] – Din tc. okka.

OCÁ, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. și: oca, ocă.Var.: (înv. și reg.) ócă s. f.] – Din tc. okka.

ocá s. f., art. ocáua, g.-d. art. ocálei; pl. ocále, art. ocálele

ocá s. f., art. ocáua, g.-d. art. ocálei; pl. ocále

óca (= ocá) s. f., pl. oca

OCÁ, ocale, s. f. (Învechit și popular) 1. Unitate de măsură de greutate, cu valorile de 1260 de grame (în Transilvania), 1271 de grame (în Muntenia) și 1291 de grame (în Moldova); p. e x t. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură. Văzui apă mare și-mi năluciră subt undă crapi de zece ocale. SADOVEANU, P. M. 310. Du-te acum degrabă... în tîrg, și-mi cumpără o oca de zaharicale. ALECSANDRI, T. I 35. 2. Unitate de măsură de capacitate, cu valorile de 1288 de mililitri (în Moldova și Transilvania) și 1520 de mililitri (în Muntenia); p. e x t. conținutul acestei unități de măsură; vasul cu care se măsoară. E o corabie austriacă ce are șase sute de ocale praf de pușcă de vînzare. CAMIL PETRESCU, O. II 552. Reîncingîndu-și șorțurile verzi, ei clăteau ocalele și litrele coclite. MACEDONSKI, O. III 50. ◊ E x p r. Oca mică = măsură falsă, mai mică decît cea legală. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o pungășie; a prinde asupra faptului. De te-oi prinde cu oca mică, greu are să-ți cadă. CREANGĂ, P. 206. I-am prins... cu oca mică, la picioarele fetelor în genunchi. ALECSANDRI, T.150. – Pl. și:(învechit și regional) oca. - Variantă: (învechit și regional) ocă (NEGRUZZI, S. I 250), pl. oca (SADOVEANU, O. VII 156, TEODORESCU, P. P. 341) și oci (SADOVEANU, O. I 67, ȘEZ. VII 37), s. f.

ocá (ocále), s. f.1. Greutate înv., egală cu 1271 g în Munt. și 1201 g în Mold.2. Măsură înv. de capacitate pentru lichide, valorînd 1,25 l în Munt. și 1,288 l în Mold.Var. (Mold.) ocă. Mr., megl. ocă. Tc. oka (Roesler 600; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1590), cf. ngr. ὀϰά, alb. okë, bg., pol. oka; are la bază arab. ukiagr. οὐγϰία, cf. sp. onza.

OCÁ ~le f. înv. 1) Unitate de măsură a greutății și capacității (egală, aproximativ, cu un kilogram sau cu un litru și jumătate). ◊ ~ mică măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde pe cineva cu ~ua mică a prinde pe cineva cu o minciună. 2) Vas care corespunde acestei unități de măsură. 3) Cantitate de marfă măsurată cu acest vas. [Art. ocaua; G.-D. ocalei] /<turc. okka

ocà f. 1. veche măsură de capacitate (1,520 sau 1,288) și de greutate (1 kg. 272 sau 1 kg. 291): ocaua era împărțită în 400 dramuri; 2. oca mică, cumpănă falsă; fig. înșelătorie: a prinde cu ocaua mică, a surprinde asupra faptului, a da de gol (proverb rămas din epoca fanariotă când brutarii și măcelarii, prinși cu ocaua mică, erau țintuiți în piață de sfârcul urechii): câți s’au prins cu mâna în sac, cu ocaua mică, toți au pupat duba ISP. [Turc. OKA, forma Mold. ocă vine din rusește].

ocá (Munt.) și ócă (Mold.) f., pl. tot ocá și ocă (turc. oka și okka [ar. ukiia, vgr. ugkia, d. lat. úncia], ngr. bg. sîrb. oká, ung. oka, rus. óko [mold. ocă]. V. uncie). O veche măsură de greutate (în Munt. = 1 kg. 271 gr., în Mold. = 1 kg. 291) și de capacitate (în Munt. = 1 litru și 520, în Mold. = 1 litru și 288). A prinde pe cineva cu ocaŭa (mold. oca) mică, a-l descoperi că înșeală. – Pl. articulat e munt. ocalele, ĭar îld. ocale, care e pl. nearticulat, se zice ob. oca: doŭă oca. Tot așa în Mold.: o ocă, doŭă ocă, inuzitat doŭă ocĭ, dar toate ocile.

ócă s.f. (reg., înv.) cauză, motiv, pricină.

òcă f. Mold. (pl. oci) ocà: multe óci de bere AL. câteva òcă de pește sărat CR. [V. ocà].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

OCÁ (‹ tc.) s. f. 1. Unitate de măsură pentru masă folosită în trecut, egală cu 1,271 kg în Țara Românească și cu 1,291 kg în Moldova; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură. 2. Unitate de măsură a volumului folosită în trecut; a) pentru lichide, egală cu 1,288 l în Țara Românească și cu 1,520 l în Moldova; b) pentru cereale, egală cu 1,698 l în Țara Românească și cu 1,791 l în Moldova; p. ext. conținutul acestei unități de măsură, vasul în care se măsoară. ◊ Expr. Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o înșelătorie.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a prinde (pe cineva) cu mâța în sac / cu ocaua mică / cu rața-n gură expr. a surprinde (pe cineva) în flagrant delict; a(-i) dovedi (cuiva) vinovăția / necinstea etc.

Intrare: oca (pl. oca, ocă)
oca (pl. oca, ocă)
substantiv feminin (F164.1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oca oca
plural oca, o ocale, ocăle
genitiv-dativ singular oca
plural oca, o ocalor, ocălor
vocativ singular
plural
Intrare: oca (pl. ocale)
oca (pl. ocale) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oca ocaua
plural ocale ocalele
genitiv-dativ singular ocale ocalei
plural ocale ocalelor
vocativ singular
plural
Intrare: ocă
ocă
substantiv feminin (F46) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular o oca
plural oci ocile
genitiv-dativ singular oci ocii
plural oci ocilor
vocativ singular
plural