19 definiții pentru obrinti obrânti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obrinti [At: CANTEMIR, HR. 314 / V: (reg) obli~, obrân~, obren~, opr~ / Pzi: ~tesc / E: slv обѧтрити] 1-4 vri (Îvp; d. răni, bube) A (se) inflama (din cauza frigului) Si: (reg) a (se) boboti, a (se) cățeli. 5 vt (Reg; nob) A nu lăsa în pace pe cineva Si: a tulbura.

OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.

OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrântí vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.

OBRINTÍ, pers. 3 obrintește, vb. IV. Refl. și intranz. (Popular; despre răni; p. ext. despre corp sau părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. DELAVRANCEA, O. II 33.

A OBRINTÍ ~éște pop. 1. intranz. v. A SE OBRINTI. 2. tranz. A face să se obrintească. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti

A SE OBRINTÍ se ~éște intranz. pop. (despre răni sau părți rănite ale corpului) A se inflama prin răceală sau prin infectare. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti

obrintì v. a se inflama, vorbind de răni. [Dintr’un primitiv brănt, inflamațiune = nemț. BRANT].

OBRÂNTÍ vb. IV v. obrinti.

OBRÂNTÍ vb. IV v. obrinti.

obrintésc (mă) v. refl. (vsl. obentriti. Bern. 1, 269). Mă inflamez, vorbind de bube și rănĭ. V. bobotesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obrintí (a ~) (pop.) (o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintésc, imperf. 3 sg. obrinteá; conj. prez. 3 să obrinteáscă

obrintí vb. (sil. -brin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintésc, imperf. 3 sg. obrinteá; conj. prez. 3 sg. și pl. obrinteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBRINTÍ vb. (MED.) 1. v. inflama. 2. v. tumefia.

OBRINTI vb. (MED.) 1. a (se) congestiona, a (se) inflama, a (se) irita, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. a se inflama, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obrintí (obrintésc, obrintít), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație).

Intrare: obrinti
  • silabație: o-brin-ti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrinti
  • obrintire
  • obrintit
  • obrintitu‑
  • obrintind
  • obrintindu‑
singular plural
  • obrintește
  • obrintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrintesc
(să)
  • obrintesc
  • obrinteam
  • obrintii
  • obrintisem
a II-a (tu)
  • obrintești
(să)
  • obrintești
  • obrinteai
  • obrintiși
  • obrintiseși
a III-a (el, ea)
  • obrintește
(să)
  • obrintească
  • obrintea
  • obrinti
  • obrintise
plural I (noi)
  • obrintim
(să)
  • obrintim
  • obrinteam
  • obrintirăm
  • obrintiserăm
  • obrintisem
a II-a (voi)
  • obrintiți
(să)
  • obrintiți
  • obrinteați
  • obrintirăți
  • obrintiserăți
  • obrintiseți
a III-a (ei, ele)
  • obrintesc
(să)
  • obrintească
  • obrinteau
  • obrinti
  • obrintiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrânti
  • obrântire
  • obrântit
  • obrântitu‑
  • obrântind
  • obrântindu‑
singular plural
  • obrântește
  • obrântiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrântesc
(să)
  • obrântesc
  • obrânteam
  • obrântii
  • obrântisem
a II-a (tu)
  • obrântești
(să)
  • obrântești
  • obrânteai
  • obrântiși
  • obrântiseși
a III-a (el, ea)
  • obrântește
(să)
  • obrântească
  • obrântea
  • obrânti
  • obrântise
plural I (noi)
  • obrântim
(să)
  • obrântim
  • obrânteam
  • obrântirăm
  • obrântiserăm
  • obrântisem
a II-a (voi)
  • obrântiți
(să)
  • obrântiți
  • obrânteați
  • obrântirăți
  • obrântiserăți
  • obrântiseți
a III-a (ei, ele)
  • obrântesc
(să)
  • obrântească
  • obrânteau
  • obrânti
  • obrântiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obrinti obrânti

  • 1. popular (Despre răni, bube sau, prin extensiune, despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: inflama tumefia umfla un exemplu
    exemple
    • În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. DELAVRANCEA, O. II 33.
      surse: DLRLC

etimologie: