19 definiții pentru obrinti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.

obrinti [At: CANTEMIR, HR. 314 / V: (reg) obli~, obrân~, obren~, opr~ / Pzi: ~tesc / E: slv обѧтрити] 1-4 vri (Îvp; d. răni, bube) A (se) inflama (din cauza frigului) Si: (reg) a (se) boboti, a (se) cățeli. 5 vt (Reg; nob) A nu lăsa în pace pe cineva Si: a tulbura.

OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrântí vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.

OBRINTÍ, pers. 3 obrintește, vb. IV. Refl. și intranz. (Popular; despre răni; p. ext. despre corp sau părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. DELAVRANCEA, O. II 33.

A OBRINTÍ ~éște pop. 1. intranz. v. A SE OBRINTI. 2. tranz. A face să se obrintească. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti

A SE OBRINTÍ se ~éște intranz. pop. (despre răni sau părți rănite ale corpului) A se inflama prin răceală sau prin infectare. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti

obrintì v. a se inflama, vorbind de răni. [Dintr’un primitiv brănt, inflamațiune = nemț. BRANT].

OBRÂNTÍ vb. IV v. obrinti.

obrintésc (mă) v. refl. (vsl. obentriti. Bern. 1, 269). Mă inflamez, vorbind de bube și rănĭ. V. bobotesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obrinti (a ~) (pop.) (o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintesc, imperf. 3 sg. obrintea; conj. prez. 3 să obrintească

obrintí vb. (sil. -brin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintésc, imperf. 3 sg. obrinteá; conj. prez. 3 sg. și pl. obrinteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBRINTÍ vb. (MED.) 1. v. inflama. 2. v. tumefia.

OBRINTI vb. (MED.) 1. a (se) congestiona, a (se) inflama, a (se) irita, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. a se inflama, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obrintí (obrintésc, obrintít), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație).

Intrare: obrinti
  • silabație: o-brin-ti info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrinti
  • obrintire
  • obrintit
  • obrintitu‑
  • obrintind
  • obrintindu‑
singular plural
  • obrintește
  • obrintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrintesc
(să)
  • obrintesc
  • obrinteam
  • obrintii
  • obrintisem
a II-a (tu)
  • obrintești
(să)
  • obrintești
  • obrinteai
  • obrintiși
  • obrintiseși
a III-a (el, ea)
  • obrintește
(să)
  • obrintească
  • obrintea
  • obrinti
  • obrintise
plural I (noi)
  • obrintim
(să)
  • obrintim
  • obrinteam
  • obrintirăm
  • obrintiserăm
  • obrintisem
a II-a (voi)
  • obrintiți
(să)
  • obrintiți
  • obrinteați
  • obrintirăți
  • obrintiserăți
  • obrintiseți
a III-a (ei, ele)
  • obrintesc
(să)
  • obrintească
  • obrinteau
  • obrinti
  • obrintiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrânti
  • obrântire
  • obrântit
  • obrântitu‑
  • obrântind
  • obrântindu‑
singular plural
  • obrântește
  • obrântiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrântesc
(să)
  • obrântesc
  • obrânteam
  • obrântii
  • obrântisem
a II-a (tu)
  • obrântești
(să)
  • obrântești
  • obrânteai
  • obrântiși
  • obrântiseși
a III-a (el, ea)
  • obrântește
(să)
  • obrântească
  • obrântea
  • obrânti
  • obrântise
plural I (noi)
  • obrântim
(să)
  • obrântim
  • obrânteam
  • obrântirăm
  • obrântiserăm
  • obrântisem
a II-a (voi)
  • obrântiți
(să)
  • obrântiți
  • obrânteați
  • obrântirăți
  • obrântiserăți
  • obrântiseți
a III-a (ei, ele)
  • obrântesc
(să)
  • obrântească
  • obrânteau
  • obrânti
  • obrântiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obrinti, obrintescverb

  • 1. popular (Despre răni, bube sau, prin extensiune, despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. DELAVRANCEA, O. II 33. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.