10 definiții pentru obositor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.

OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.

obositor, ~oare a [At: MARCOVICI, C. 7/3 / Pl: ~i, ~oare / E: obosi + -tor] 1 Care provoacă oboseală (1). Si: extenuant, istovitor. 2 (Pex) Plictisitor.

OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care aduce oboseală, istovitor, p. ext. plictisitor. O întindere de șese poște lungi și obositoare. CREANGĂ, A. 117.

OBOSITÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care obosește; care prezintă dificultăți; anevoios; ostenitor. Călătorie ~oare. /a obosi + suf. ~tor

obositór, -oáre adj. Ostenitor: drum obositor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre

obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBOSITOR adj. epuizant, extenuant, istovitor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)

Intrare: obositor
obositor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obositor
  • obositorul
  • obositoru‑
  • obositoare
  • obositoarea
plural
  • obositori
  • obositorii
  • obositoare
  • obositoarele
genitiv-dativ singular
  • obositor
  • obositorului
  • obositoare
  • obositoarei
plural
  • obositori
  • obositorilor
  • obositoare
  • obositoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obositor

etimologie:

  • Obosi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09