14 definiții pentru oboseală
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBOSEALĂ, oboseli, s. f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ P. anal. (Tehn.) Scădere a rezistenței unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. – Obosi + suf. -eală.
OBOSEALĂ, oboseli, s. f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ P. anal. (Tehn.) Scădere a rezistenței unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. – Obosi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
oboseală sf [At: LB / Pl: ~eli / E: obosi + -eală] 1 Stare de slăbiciune generală, provocată de un efort excesiv, fizic sau intelectual Si: obosire (2), osteneală. 2 (Teh; pan) Scădere a rezistenței unui material supus la solicitări periodice Si: obosire (1). 3 (Agr; pan) Scădere a productivității solului Si: obosire (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBOSEALĂ, oboseli, s. f. Slăbire a puterilor, cauzată de un efort fizic sau intelectual, stare a celui obosit; osteneală, istovire. Uită de oboseli și de necazuri, ca și cum ar fi ieșit întinerit dintr-o baie. VORNIC, P. 191. Eram sfîrșit de oboseală, nu mai puteam; îmi dădeam sufletul. SADOVEANU, O. VI 66. Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sînt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt. EMINESCU, O. I 136. ♦ (Tehn.) Scădere a rezistenței mecanice a materialului unei piese folosită des.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBOSEALĂ ~eli f. 1) Stare a celui obosit; osteneală. 2) tehn. (despre materiale, piese, instalații) Pierdere a rezistenței ca rezultat al folosirii îndelungate. ~eala metalului. [G.-D. oboselii] /a obosi + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oboseală f. osteneală covârșitoare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oboseálă f., pl. elĭ. Osteneală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oboseală s. f., g.-d. art. oboselii; pl. oboseli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oboseală s. f., g.-d. art. oboselii; pl. oboseli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oboseală s. f., g.-d. art. oboselii; pl. oboseli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oboseală, -seli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBOSEALĂ s. osteneală, trudă, (rar) obosire. (Lucru făcut cu multă ~; simte ~ unei zile grele.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OBOSEALĂ s. osteneală, trudă, (rar) obosire. (Lucru făcut cu multă ~; simte ~ unei zile grele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Oboseală ≠ odihnă
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
OBOSEALĂ. Subst. Oboseală, obosire (rar), osteneală (înv. și pop.), istoveală, istovire, trudă (pop.), trudnicie, moleșeală, moleșire, sleire (fig.), epuizare, uzură (fig.), extenuare, sfîrșeală, vlăguire, surmenare, surmenaj; astenie. Adj. Obosit, ostenit (înv. și pop.), istovit, trudit (pop.), sleit (fig.), secătuit, stors (fig.), slăbit, epuizat, uzat (fig.), extenuat, sfîrșit, prăpădit, vlăguit, moleșit, surmenat; astenic. Obositor, ostenitor (înv. și pop.), ostenicios (înv. și reg.), istovitor, trudnic (pop.), epuizant, extenuant, vlăguitor, moleșitor. Vb. A (se) obosi, a osteni (înv. și pop.), a se istovi, a se epuiza, a se uza (fig.), a se extenua, a se vlăgui, a se surmena; a se asteniza. A obosi (pe cineva), a osteni (înv. și pop.), a istovi, a slei (fig.), a secătui, a stoarce pe cineva de puteri (de vlagă), a epuiza, a extenua, a vlăgui, a surmena; a asteniza. A fi obosit, a fi istovit, a fi rupt (frînt, mort) de osteneală, a-i trece (cuiva) os prin os, a-i trece ciolan prin ciolan, a simți oboseală, a se simți sleit (de puteri), a fi stors de puteri, a fi numai apă (o apă), a i se muia (cuiva) ciolanele, a pica (a cădea) de pe (din) picioare, a nu se (mai) putea ține pe picioare, a nu-l mai ține picioarele (de oboseală), a i se rupe picioarele (de oboseală), a fi zdrobit de oboseală, a cădea (a da) în (pe) brînci. V. efort, muncă.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oboseală, oboselisubstantiv feminin
- 1. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Uită de oboseli și de necazuri, ca și cum ar fi ieșit întinerit dintr-o baie. VORNIC, P. 191. DLRLC
- Eram sfîrșit de oboseală, nu mai puteam; îmi dădeam sufletul. SADOVEANU, O. VI 66. DLRLC
- Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sînt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt. EMINESCU, O. I 136. DLRLC
- 1.1. Scădere a rezistenței unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- Obosi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09