9 definiții pentru obosire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBOSIRE, s. f. Faptul de a (se) obosi; oboseală. – V. obosi.
obosire sf [At: IST. CAROL XII, 76v/8 / Pl: ~ri / E: obosi] 1-3 (Rar) Oboseală (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBOSIRE, obosiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) obosi; oboseală. – V. obosi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBOSIRE s. f. (Rar) Faptul de a obosi; oboseală. După aceste cuvinte... își plecă fruntea cu o tristă obosire. ALECSANDRI, P. 26. Am început a simți obosirea. NEGRUZZI, S. I 317.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obosire s. f., g.-d. art. obosirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obosire s. f., g.-d. art. obosirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obosire s. f., g.-d. art. obosirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBOSIRE s. v. oboseală, osteneală, trudă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obosire s. v. OBOSEALĂ. OSTENEALĂ. TRUDĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
obosire, obosirisubstantiv feminin
-
- După aceste cuvinte... își plecă fruntea cu o tristă obosire. ALECSANDRI, P. 26. DLRLC
- Am început a simți obosirea. NEGRUZZI, S. I 317. DLRLC
-
etimologie:
- obosi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.