opțiuni
  • info
10 definiții pentru obosire

Explicative DEX

OBOSIRE, s. f. Faptul de a (se) obosi; oboseală. – V. obosi.

obosire sf [At: IST. CAROL XII, 76v/8 / Pl: ~ri / E: obosi] 1-3 (Rar) Oboseală (1-3).

OBOSIRE, obosiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) obosi; oboseală. – V. obosi.

OBOSIRE s. f. (Rar) Faptul de a obosi; oboseală. După aceste cuvinte... își plecă fruntea cu o tristă obosire. ALECSANDRI, P. 26. Am început a simți obosirea. NEGRUZZI, S. I 317.

Ortografice DOOM

obosire s. f., g.-d. art. obosirii

obosire s. f., g.-d. art. obosirii

obosire s. f., g.-d. art. obosirii

Sinonime

OBOSIRE s. v. oboseală, osteneală, trudă.

obosire s. v. OBOSEALĂ. OSTENEALĂ. TRUDĂ.

Tezaur

OBOSIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) obosi; oboseală. Durerea ranei făcîndu-să mai nesuferită de ostineală și calul căzînd de obosire, s-au culcat. ist. carol xii, 76v/8. Orice obosire sau muncă pentru mine Mi-era o mare vină. heliade, o. i, 173. Am început a simți obosirea. negruzzi, s. i, 317. După aceste cuvinte... își plecă fruntea cu o tristă obosire. alecsandri, o. p. 26, cf. lm, ddrf, barcianu, alexi, w., DHLR i, 367. – v. obosi.

Intrare: obosire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obosire
  • obosirea
plural
  • obosiri
  • obosirile
genitiv-dativ singular
  • obosiri
  • obosirii
plural
  • obosiri
  • obosirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obosire, obosirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) obosi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: oboseală osteneală trudă
    • format_quote După aceste cuvinte... își plecă fruntea cu o tristă obosire. ALECSANDRI, P. 26. DLRLC
    • format_quote Am început a simți obosirea. NEGRUZZI, S. I 317. DLRLC
etimologie:
  • vezi obosi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.