obol [At: MARCOVICI, D. 141/7 / Pl: (1) ~i și (2-4) ~uri / E: fr obole, lat obolus] 1 sm Veche monedă grecească. 2 sn Sumă modestă cu care cineva contribuie la o acțiune. 3 sn Contribuție de orice natură. 4 sn (Îe) A-și da ~ul A contribui cu un mic ajutor în scop de binefacere.

OBOL, oboluri, s. n. (Mai ales în construcții cu verbul «a da») Monedă; p. ext. sumă modestă cu care cineva contribuie la o acțiune; fig. contribuție de orice natură.

OBOL s.m. Mică monedă care a circulat la vechii greci și care constituia a șasea parte dintr-o drahmă. ♦ Bani mărunți. ♦ (Fig.) Sumă mică; (p. ext.) contribuție modestă (în bani); contribuție. [< fr. obole, cf. gr. obolos].

OBOL s. m. 1. mică monedă care a circulat la vechii greci, a șasea parte dintr-o drahmă. 2. bani mărunți. ◊ (fig.) sumă mică; (p. ext.; s. n.) contribuție modestă (în bani). (< fr. obole, lat. obolus, gr. obolos)

OBOL² ~uri n. 1) Contribuție bănească adusă la o acțiune oarecare. 2) Contribuție la realizarea unei activități comune; prinos; aport. /<fr. obole, lat. obolus

OBOL¹ ~i m. Monedă veche grecească, egală cu a șasea parte dintr-o drahmă, cu circulație și în Moldova medievală /<fr. obole, lat. obolus

obol m. 1. veche monedă greacă în valoare de vr’o 15 centime; 2. fig. ban, bănuț.

*oból m., pl. lĭ (vgr. obolós [rudă cu obelós, frigare, că, în ainte de a se bate monete, niște bucățele de metal ca frigările serveaŭ ca monete. V. obelisc]; lat. óbolus). La vechiĭ Grecĭ, cea maĭ mică monetă a lor, în valoare de 16 banĭ. S. n., pl. urĭ. Fig. Sumă mică cu care contribuĭ la o faptă bună: a-țĭ depune obolu. V. mangîr.

obol¹ (contribuție) (pop.) s. n., pl. oboluri

obol² (monedă veche) s. m., pl. oboli

obol¹ (monedă) s. m., pl. oboli

obol² (contribuție) (pop.) s. n., pl. oboluri

obol (contribuție) s. n., pl. oboluri

obol (monedă) s. m., pl. oboli

OBÓL (< fr., lat.; gr. obolos) s. m., s. n. 1. s. m. (În Grecia antică) Vargă tetraedică din fier care a servit ca unitate bănească până la apariția monedelor. ♦ Măsură pentru greutate. ♦ Monedă de argint, mai târziu de aramă, egală cu a șasea parte dintr-o drahmă. ◊ Obolul lui Caron = potrivit legendei, este moneda plătită de sufletul celui mort luntrașului Caron, la trecerea peste Aheron, în împărăția subpământeană a lui Hades. ♦ (În Europa medievală) Monedă de argint egală cu jumătate dintr-un dinar. 2. s. m. (În Evul Mediu, în Țările Române) Monedă de argint sau de aramă, cu diferite valori. 3. s. n. Contribuție modestă în bani; fig. contribuție de orice natură.

OBOL s. 1. (înv.) filer. (Vechea monedă grecească numită ~.) 2. contribuție, (grecism înv.) sinisfora. (Și-a dat ~ul.)

OBOL s. 1. (înv.) filer. (Vechea monedă grecească numită ~.) 2. contribuție, (grecism înv.) sinisfora. (Și-a dat ~.)

Date obolum Belisario (lat. „Dați un obol lui Belisarius!”) – Belisarius (sau Belisarie) a fost în Bizanț (sec. VI) un vestit comandant de oști, care s-a luptat cu perșii, cu vandalii, cu ostrogoții și care ar fi trebuit să se bucure de toată recunoștința împăratului lustinian, căruia i-a adus multe victorii. Dar legenda spune că, temător să nu-i ia tronul, împăratul i-a scos ochii și l-a închis într-un turn (care există și azi în Turcia și poartă numele de „turnul lui Belisarius”), de unde marele general lăsa în jos, cu o funie, casca și o mică pancartă pe care seria: „Date obolum Belisario”. Soarta lui tristă a inspirat multe romane, tragedii, tablouri, cîntece și opere. Ca expresie se folosesc aceste cuvinte pentru a ilustra starea unui personaj celebru, adus la sărăcie. lar numele de Belisarius e întrebuințat cîteodată ca figură de stil (ca antonomază), pentru un om ruinat, care și-a păstrat însă întreaga demnitate. IST.