2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oblit, ~ă a [At: I. CR. VIII, 316 / Pl: ~iți, ~e / E: obli] 1 (Ban; d. suprafețe) Netezit cu rindeaua Si: nivelat. 2 (Fig; d. oameni) Slăbit în urma unei boli Si: sleit. 3 (Mun; d. oameni) Foarte sătul.

obli [At: ȘINCAI, HR. I, 344 / Pzi: ~lesc / E: oblu] 1 vt (Îvr; c. i. o suprafață) A netezi. 2 vt (Reg; c. i. obiect) A îndrepta. 3 vr (D. oameni) A da corpului poziție dreaptă Si: a se îndrepta. 4 vr (Fig) A mânca pe săturate. 5 vr (Fig) A se îngrășa. 6 vt (Reg; fig) A lovi. 7 vi (Mol) A merge mult.

OBLÍ, oblesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îndrepta, a nivela. Cum și unde s-au întimplat cîte o rîpă... au săpat de sus și au aruncat în groapă, pînă au oblit și au înfrumusețat locul. GOLESCU, Î. 165. ♦ Refl. (Despre oameni) A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. După ce au plecat cei doi cărăuși, Visalon Luca s-a oblit greoi de șale. VORNIC, O. 326.

OBLÍ, oblesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndrepta, a nivela. ♦ Refl. A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. – Din oblu2.

oblésc v. tr. (d. oblu 1 saŭ germ. hobeln, a gelui). Trans. Rînduĭesc, geluĭesc, netezesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBLÍ vb. v. descovoia, dezdoi, fățui, îndrepta, nivela.

obli vb. v. DESCOVOIA. DEZDOI. FĂȚUI. ÎNDREPTA. NIVELA.

Intrare: oblit
oblit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblit
  • oblitul
  • oblitu‑
  • obli
  • oblita
plural
  • obliți
  • obliții
  • oblite
  • oblitele
genitiv-dativ singular
  • oblit
  • oblitului
  • oblite
  • oblitei
plural
  • obliți
  • obliților
  • oblite
  • oblitelor
vocativ singular
plural
Intrare: obli
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obli
  • oblire
  • oblit
  • oblitu‑
  • oblind
  • oblindu‑
singular plural
  • oblește
  • obliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oblesc
(să)
  • oblesc
  • obleam
  • oblii
  • oblisem
a II-a (tu)
  • oblești
(să)
  • oblești
  • obleai
  • obliși
  • obliseși
a III-a (el, ea)
  • oblește
(să)
  • oblească
  • oblea
  • obli
  • oblise
plural I (noi)
  • oblim
(să)
  • oblim
  • obleam
  • oblirăm
  • obliserăm
  • oblisem
a II-a (voi)
  • obliți
(să)
  • obliți
  • obleați
  • oblirăți
  • obliserăți
  • obliseți
a III-a (ei, ele)
  • oblesc
(să)
  • oblească
  • obleau
  • obli
  • obliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obli oblire oblit

  • exemple
    • Cum și unde s-au întimplat cîte o rîpă... au săpat de sus și au aruncat în groapă, pînă au oblit și au înfrumusețat locul. GOLESCU, Î. 165.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre oameni) A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept.
      surse: DLRLC DLRM un exemplu
      exemple
      • După ce au plecat cei doi cărăuși, Visalon Luca s-a oblit greoi de șale. VORNIC, O. 326.
        surse: DLRLC

etimologie: