3 definiții pentru oblit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
oblit, ~ă a [At: I. CR. VIII, 316 / Pl: ~iți, ~e / E: obli] 1 (Ban; d. suprafețe) Netezit cu rindeaua Si: nivelat. 2 (Fig; d. oameni) Slăbit în urma unei boli Si: sleit. 3 (Mun; d. oameni) Foarte sătul.
OBLI, oblesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îndrepta, a nivela. Cum și unde s-au întimplat cîte o rîpă... au săpat de sus și au aruncat în groapă, pînă au oblit și au înfrumusețat locul. GOLESCU, Î. 165. ♦ Refl. (Despre oameni) A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. După ce au plecat cei doi cărăuși, Visalon Luca s-a oblit greoi de șale. VORNIC, O. 326.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBLI, oblesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndrepta, a nivela. ♦ Refl. A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. – Din oblu2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
obli, oblescverb
- 1. Descovoia, dezdoi, fățui, nivela, îndrepta. DLRLC DLRM
- Cum și unde s-au întimplat cîte o rîpă... au săpat de sus și au aruncat în groapă, pînă au oblit și au înfrumusețat locul. GOLESCU, Î. 165. DLRLC
- 1.1. (Despre oameni) A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. DLRLC DLRM
- După ce au plecat cei doi cărăuși, Visalon Luca s-a oblit greoi de șale. VORNIC, O. 326. DLRLC
-
-
etimologie:
- oblu DLRM