14 definiții pentru oblicitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLICITÁTE s. f. Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață; poziție oblică. – Din fr. oblicité.

OBLICITÁTE s. f. Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață; poziție oblică. – Din fr. oblicité.

oblicitate sf [At: NEGULICI / V: (iuz) ~icuitate, ~cvitate / Pl: (rar) ~tăți / E: fr obliquité] 1 Înclinare față de o dreaptă sau față de un plan. 2 Poziție oblică (1).

OBLICITÁTE s. f. Proprietatea unei drepte de a fi oblică față de o dreaptă sau un plan; poziție oblică.

OBLICITÁTE s.f. Poziție oblică. ◊ Oblicitatea eclipticii = unghiul de înclinație a eclipticii față de planul ecuatorului ceresc. [Cf. fr. obliquité].

OBLICITÁTE s. f. însușirea de a fi oblic; poziție oblică. ♦ (astr.) ~a eclipticii = unghiul de înclinație a eclipticii, de aproximativ 23°27’, față de planul ecuatorului ceresc. ◊ (mat.) relație de poziție a două drepte sau planuri, caracterizată prin unghiul lor. (< fr. obliquité)

OBLICITÁTE f. Caracter oblic. [Sil. -bli-] /<fr. obliguité

oblicitate f. pozițiune oblică: oblicitatea eclipticei.

*oblicitáte f. (d. oblic; lat. obliquitas, -átis. P. formă, cp. cu antichitate). Calitatea de a fi oblic: oblicitatea maĭ mare saŭ maĭ mică a razelor soareluĭ pe pămînt produce anotimpurile. Astr. Oblicitatea eclipticiĭ, unghĭ de vre-o 23°,28’ pe care ecliptica-l face cu ecŭatoru.

oblicuitate sf vz oblicitate

oblicvitate sf vz oblicitate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oblicitáte (o-bli-) s. f., g.-d. art. oblicitắții

oblicitáte s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. oblicității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBLICITÁTE s. (înv.) piezișitate. (~ unui obiect.)

OBLICITATE s. (înv.) piezișitate. (~ unui obiect.)

Intrare: oblicitate
  • silabație: o-bli-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblicitate
  • oblicitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • oblicități
  • oblicității
plural
vocativ singular
plural

oblicitate

  • 1. Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață; poziție oblică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: piezișitate
    • 1.1. Oblicitatea eclipticii = unghiul de înclinație a eclipticii, de aproximativ 23°27’, față de planul ecuatorului ceresc.
      surse: DN
    • 1.2. matematică Relație de poziție a două drepte sau planuri, caracterizată prin unghiul lor.
      surse: MDN '00

etimologie: