3 definiții pentru obiecționa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obiecționa vt [At: IORDAN, L. R. A. 234 / P: o-biec~ / Pzi: ~nez / E: obiecțiune] 1-2 (Rar) A obiecta (1-2).

OBIECȚIONÁ vb. I. intr. A face obiecții. [Pron. -biec-ți-o-. / et. incertă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obiecționá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. obiecționeáză

Intrare: obiecționa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obiecționa
  • obiecționare
  • obiecționat
  • obiecționatu‑
  • obiecționând
  • obiecționându‑
singular plural
  • obiecționea
  • obiecționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obiecționez
(să)
  • obiecționez
  • obiecționam
  • obiecționai
  • obiecționasem
a II-a (tu)
  • obiecționezi
(să)
  • obiecționezi
  • obiecționai
  • obiecționași
  • obiecționaseși
a III-a (el, ea)
  • obiecționea
(să)
  • obiecționeze
  • obiecționa
  • obiecționă
  • obiecționase
plural I (noi)
  • obiecționăm
(să)
  • obiecționăm
  • obiecționam
  • obiecționarăm
  • obiecționaserăm
  • obiecționasem
a II-a (voi)
  • obiecționați
(să)
  • obiecționați
  • obiecționați
  • obiecționarăți
  • obiecționaserăți
  • obiecționaseți
a III-a (ei, ele)
  • obiecționea
(să)
  • obiecționeze
  • obiecționau
  • obiecționa
  • obiecționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)