5 intrări

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obezi v vz obăda

OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, îmbinate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina). ♦ Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în Evul Mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților ori ale robilor; p. ext. cătușe, fiare. ◊ Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (Înv. și reg.) obeádă s. f.] – Din sl. obedŭ.

OBEÁDĂ s. f. v. obadă.

OBÉZ, -Ă, obezi, -e, adj., s. m. și f. (Om) care suferă de obezitate; (om) foarte gras. – Din fr. obèse.

oba sf [At: (cca 1620) IORGA, D. B. I, 37 / V: (îrg) obea~[1], (reg) obe / Pl: rar, obede / E: vsl обєдъ] 1 Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, unite, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn. Si: (reg) ciolan, năplăț. 2 (Pgn) Parte circulară a roții de lemn, peste care se montează șina. 3 (Reg; d. caii de tracțiune; îe) A se face ~ A-și îndoi spinarea, opintindu-se. 4 (Reg; îe) A-i sări ~da A se înfuria. 5 Parte periferică, circulară a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 6 (Reg) Cui de lemn cu care se împreună obezile unei roți Si: cep. 7 (Reg) Cui care fixează lațurile de căpriori la casele acoperite cu stuf. 8 (Mpl) Instrument alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, prindeau membrele condamnaților Si: butuc, (înv) dibă, gros, (reg) tumurug. 9 (Pex; lpl) Cătușe. 10 (Îvp; îe) A pune (în) obezi A subjuga. 11 (Ban) Veșcă de la sita sau de la pietrele morii. 12 (Reg) Cadru de lemn folosit ca gherghef. 13 (Îvp) Vas din scoarță de copac, de obicei de tei folosit la spălat sau la pescuit. 14 (Ban; Trs) Bor al pălăriei. 15 (Reg) Cozoroc. 16 (Trs) Tiv în partea de sus a izmenelor sau a șorțului, prin care trece șnurul cu care acestea se leagă. 17 (Trs; Mol) Semn distinctiv, în formă de semicerc, făcut în urechea oilor. 18 (Reg) Fiecare dintre bârnele care leagă partea de deasupra a stâlpilor casei Si: (reg) cosoroabă. corectată

  1. Variantă tipărită incomplet în original: obea; o confirmă și referința încrucișată a acestei var., dar și forma acesteia în celelalte surse — LauraGellner

obez, ~ă a [At: CLEMENS / Pl: ~i, ~e / E: fr obèse] Care suferă de obezitate.

OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina). ♦ Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în evul mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților sau ale robilor; p. ext. cătușe, fiare. ◊ Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (înv. și reg.) obeádă s. f.] – Din sl. obedŭ.

OBÉZ, -Ă, obezi, -e, adj. Care suferă de obezitate; foarte gras. – Din fr. obèse.

OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Partea periferică a unei roți de vehicul, peste care se montează șina (la roțile de lemn) sau cauciucul (la roțile autovehiculelor); jantă, coroană; fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc această parte a unei roți de lemn. Se așezase pe scăunelul lui de sub șopron, la cuțitoaie, să cioplească niște obezi de roată. VORNIC, O. 162. Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea obadă de roată. NEGRUZZI, S. I 245. Obezile de lemn nu pot să mai serve mult timp pe șoselele ce se fac pretutindene. I. IONESCU, D. 497. 2. (Învechit, numai la pl.) Instrument alcătuit din două bucăți de lemn alăturate, prevăzute cu găuri, în care se prindeau picioarele sau, mai rar, mîinile osîndiților, pentru a-i imobiliza; p. ext. cătușe. Fiindcă se împotrivi pe dreptul său, l-au mai băgat și la bască, l-au mai ferecat și la obezi. C. PETRESCU, A. R. 51. Obezi și lanț cînd ne mișcăm, Și plumb cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209. Și vin’ soro, să mă vezi Cum îmi frîng trupu-n obezi. ALECSANDRI, P. P. 239. 2Ș Fig. în inimă obezile se sfarmă, Se dezrobesc aducerile-aminte. GOGA, C. P. 70. – Variantă: obeádă (RETEGANUL, P. I 33) s. f.

OBÉZ, -Ă, obezi, -e, adj. Care suferă de obezitate, peste măsură de gras. Era bondoacă, obeză. PAS, Z. I 81. Un general obez, stacojiu ca un rac fiert. C. PETRESCU, Î. II 70.

OBÉZ, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de obezitate; (om) foarte gras, diform. [< fr. obèse, cf. lat. obesus < edere – a mânca].

OBÉZ, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de obezitate. (< fr. obèse, lat. obesus)

OBÁDĂ obézi f. 1) Fiecare dintre bucățile care alcătuiesc partea periferică circulară a unei roți de lemn. 2) Parte a unei roți de automobil pe care se montează cauciucul. 3) la pl. înv. Instrument de tortură format din două bucăți de lemn, fiecare fiind prevăzută cu câte o scobitură în formă de semicerc, care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile condamnaților /<sl. obedu

OBÉZ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care are exces de grăsime; foarte gras. /<fr. obese

obadă f. 1. bucată recurbată dela colacul roatei (obișnuit din lemn de fag); 2. pl. obezi, fiare, lanțuri. [Slav. OBEDŬ, verigă].

obádă (Mold. Olt. Dîmb.) și obeádă (Munt.) f., pl. obezĭ și (vechĭ) obede, (vsl. obedŭ, obedĭ, oboda, obodŭ, verigă, obod, din obvodŭ, d. ob-voditi, a pune în prejur, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. obód, obadă, obódĭĭa, verigă, pol. obod, obadă, obwod, obwód, verigă. V. obod, iz-vodesc, do- și ne-vedesc, pod-voadă). Bucățile de lemn (numite și cĭolane) din care se compune cercu roateĭ și care e înconjurat de șină. (Poate fi și dintr’o singură bucată). În Ban. și Olt. năplaț. Pl. Vechĭ. Dibă, butuc, tumurug (de prins picĭoarele deținuților): l-a pus în obezĭ.

*obéz, -ă adj. (lat. ob-ésus, d. édere, esum, a mînca. V. comestibil). Foarte gras: om obez.

arată toate definițiile

Intrare: obezi (s.f.)
obezi (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • obezi
  • obezile
genitiv-dativ singular
plural
  • obezi
  • obezilor
vocativ singular
plural
Intrare: obezi (vb.)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obezi
  • obezire
  • obezit
  • obezitu‑
  • obezind
  • obezindu‑
singular plural
  • obezește
  • obeziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obezesc
(să)
  • obezesc
  • obezeam
  • obezii
  • obezisem
a II-a (tu)
  • obezești
(să)
  • obezești
  • obezeai
  • obeziși
  • obeziseși
a III-a (el, ea)
  • obezește
(să)
  • obezească
  • obezea
  • obezi
  • obezise
plural I (noi)
  • obezim
(să)
  • obezim
  • obezeam
  • obezirăm
  • obeziserăm
  • obezisem
a II-a (voi)
  • obeziți
(să)
  • obeziți
  • obezeați
  • obezirăți
  • obeziserăți
  • obeziseți
a III-a (ei, ele)
  • obezesc
(să)
  • obezească
  • obezeau
  • obezi
  • obeziseră
Intrare: obadă
substantiv feminin (F67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oba
  • obada
plural
  • obezi
  • obezile
genitiv-dativ singular
  • obezi
  • obezii
plural
  • obezi
  • obezilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F64)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obea
  • obeada
plural
  • obezi
  • obezile
genitiv-dativ singular
  • obezi
  • obezii
plural
  • obezi
  • obezilor
vocativ singular
plural
Intrare: obez (adj.)
obez1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obez
  • obezul
  • obezu‑
  • obe
  • obeza
plural
  • obezi
  • obezii
  • obeze
  • obezele
genitiv-dativ singular
  • obez
  • obezului
  • obeze
  • obezei
plural
  • obezi
  • obezilor
  • obeze
  • obezelor
vocativ singular
plural
Intrare: obez (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obez
  • obezul
  • obezu‑
plural
  • obezi
  • obezii
genitiv-dativ singular
  • obez
  • obezului
plural
  • obezi
  • obezilor
vocativ singular
  • obezule
  • obeze
plural
  • obezilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obadă obeadă

  • 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, îmbinate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Se așezase pe scăunelul lui de sub șopron, la cuțitoaie, să cioplească niște obezi de roată. VORNIC, O. 162.
      surse: DLRLC
    • Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea obadă de roată. NEGRUZZI, S. I 245.
      surse: DLRLC
    • Obezile de lemn nu pot să mai serve mult timp pe șoselele ce se fac pretutindene. I. IONESCU, D. 497.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: coroană
    • 1.2. Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jantă
  • 2. (la) plural Instrument de tortură în Evul Mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților ori ale robilor.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Fiindcă se împotrivi pe dreptul său, l-au mai băgat și la bască, l-au mai ferecat și la obezi. C. PETRESCU, A. R. 51.
      surse: DLRLC
    • Obezi și lanț cînd ne mișcăm, Și plumb cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209.
      surse: DLRLC
    • Și vin' soro, să mă vezi Cum îmi frîng trupu-n obezi. ALECSANDRI, P. P. 239.
      surse: DLRLC
    • figurat În inimă obezile se sfarmă, Se dezrobesc aducerile-aminte. GOGA, C. P. 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

obez, -ă obez (2) obeză

  • 1. (Om) care suferă de obezitate; (om) foarte gras.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: gras 2 exemple
    exemple
    • Era bondoacă, obeză. PAS, Z. I 81.
      surse: DLRLC
    • Un general obez, stacojiu ca un rac fiert. C. PETRESCU, Î. II 70.
      surse: DLRLC

etimologie: