2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBȘTÉSC, -EASCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Înv.) Obștească Adunare = organ legislativ suprem în Țările Române, Adunare Națională; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obște + suf. -esc.

obștesc, ~ească a [At: BIBLIA (1688) 5/13 / Pl: ~ești / E: obște + -esc] 1 Care privește poporal. 2 Care aparține poporului. 3 (Pex) Colectiv. 4 (Înv; îs) ~ească adunare Organ legislativ suprem în țările românești. 5 (Pex) Consiliu consultativ. 6 (Îs) Casă ~ească Consiliu comunal. 7 (Îs) Sfat ~ Adunare. 8 (Pfm; îe) A-și da ~ul sfârșit A muri. 9 (Înv) Unanim. 10 Obișnuit. 11 (Înv) Care privește colectivitatea călugărilor dintr-o mănăstire. corectată

OBȘTÉSC, -EÁSCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Înv.) Obștească Adunare = organ legislativ suprem în țările românești, Adunare Naționala; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obște + suf. -esc.

OBȘTÉSC, -EÁSCĂ, obștești, adj. Comun pentru tot poporul, care aparține întregului popor; public, general, colectiv. Proprietatea obștească asupra mijloacelor de producție. Muncă de folos obștesc.După vrednicia lui și după săvîrșirea învățăturii e chemat la slujbele obștești. SADOVEANU, E. 27. Numai tu să nu iei parte la obșteasca înfrățire? ALECSANDRI, O. 91. Cei ce ostenesc întru binele obștesc, Neprivind la răsplătire, Sînt prea vrednici de cinstire. DONICI, F. 19. ◊ (învechit) Obșteasca adunare = reprezentanța poporului, adunarea națională. O trimise la obșteasca adunare. NEGRUZZI, S. I 225. Erau din drept mădidari ai sfatului domnesc și ai obșteștilor adunări. BĂLCESCU, O. I 17. Impăratul... Porunci să s-adune obșteasca adunare. ALEXANDRESCU, M. 331. ◊ Expr. A-și da obștescul sfîrșit = a muri. Sînt în clipa de a-mi da obștescul sfîrșit. ISPIRESCU, E. 41.

OBȘTÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de obște; propriu obștii. Viață ~ească. Interese ~ești. 2) Care se referă la deservirea benevolă (politică, culturală, profesională etc.) a necesităților societății. Muncă ~ească. Treburi ~ești. 3) Care este comun pentru toți; destinat tuturor; comun; colectiv. Avut ~. Datorie ~ească. /obște + suf. ~esc

obștesc a. 1. public: obșteasca obișnuită Adunare; 2. comun: obștescul sfârșit.

OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĭštiti sau din obște.

obști [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 41r/31 / V: (reg) obeștui / Pzi: ~tesc / E: vsl обьщити] (Înv) 1 vr (D. oameni) A se alătura celorlalți în păreri, în acțiuni etc. Si: (înv) a se însoți, a se întovărăși. 2 vt A anunța.

OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĩštiti sau din obște.

OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. El obști că va ședea armia acolo cincisprezece zile. BĂLCESCU, O. II 119. ◊ Refl. pas. Propunerile de membri onorari să se facă mai întîi dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. ODOBESCU, S. I 503.

A OBȘTÍ ~ésc tranz. înv. A face cunoscut unei colectivități; a anunța în mod public. /<sl. obištiti

OBȘTI vb. (Mold.) 1. A se uni, a se întovărăși. Cetind preotul molitvele ceale de facerea frăției și obeștuindu-să cu chizeșie ca aceaea denaintea voinței cruci și a svintei Evanghelii, să făcea desăvîrșit frați buni. ȘT, 260. Face scîrbe fraților ce nu vrură să să obștească cu dînsul. DOSOFTEI. VS. Înfricoșături să se zică . . . aceluia carile la acel sobor a se obști ar tăgădui. CANTEMIR, IST.; cf. DM 152r. 2. A vesti, a înștiința, a anunța. Propozitul socotelii au fost, ca într-atîta adunare, de nevoie adevărul a nu arăta, iară de bună voie numai singur eu a-l ști sau cătră altul iarăși adevărului iubitoriu a-l obști. CANTEMIR, IST. Și pre celalalt tomos a istorii<i> a săvîrși să ne învrednicim și mai curînd tuturor să să obștească. CANTEMIR, FIR. Variante: obeștui (ȘT, 260; DM, 152r). Etimologie: sl. obĭštiti.

obștì v. a divulga, a face cunoscut: el obști, că armia va ședea 15 zile BĂLC.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obștesc adj. m., f. obștească; pl. m. și f. obștești

obștésc adj. m., f. obșteáscă; pl. m. și f. obștéști

obști (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștesc, imperf. 3 sg. obștea; conj. prez. 3 obștească

obștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștésc, imperf. 3 sg. obșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. obșteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBȘTÉSC adj. 1. colectiv, comun, general, public. (Probleme de interes ~.) 2. general, universal. (Pace ~.)

OBȘTESC adj. 1. colectiv, comun, general, public. (Probleme de interes ~.) 2. general, universal. (Pace ~.)

Intrare: obștesc
obștesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obștesc
  • obștescul
  • obștescu‑
  • obștească
  • obșteasca
plural
  • obștești
  • obșteștii
  • obștești
  • obșteștile
genitiv-dativ singular
  • obștesc
  • obștescului
  • obștești
  • obșteștii
plural
  • obștești
  • obșteștilor
  • obștești
  • obșteștilor
vocativ singular
plural
Intrare: obști
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obști
  • obștire
  • obștit
  • obștitu‑
  • obștind
  • obștindu‑
singular plural
  • obștește
  • obștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obștesc
(să)
  • obștesc
  • obșteam
  • obștii
  • obștisem
a II-a (tu)
  • obștești
(să)
  • obștești
  • obșteai
  • obștiși
  • obștiseși
a III-a (el, ea)
  • obștește
(să)
  • obștească
  • obștea
  • obști
  • obștise
plural I (noi)
  • obștim
(să)
  • obștim
  • obșteam
  • obștirăm
  • obștiserăm
  • obștisem
a II-a (voi)
  • obștiți
(să)
  • obștiți
  • obșteați
  • obștirăți
  • obștiserăți
  • obștiseți
a III-a (ei, ele)
  • obștesc
(să)
  • obștească
  • obșteau
  • obști
  • obștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obștesc, obșteascăadjectiv

  • 1. Care privește poporul, care aparține poporului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Proprietatea obștească asupra mijloacelor de producție. Muncă de folos obștesc.
    • format_quote După vrednicia lui și după săvîrșirea învățăturii e chemat la slujbele obștești. SADOVEANU, E. 27.
    • format_quote Numai tu să nu iei parte la obșteasca înfrățire? ALECSANDRI, O. 91.
    • format_quote Cei ce ostenesc întru binele obștesc, Neprivind la răsplătire, Sînt prea vrednici de cinstire. DONICI, F. 19.
    • 1.1. prin extensiune Colectiv, comun, general, public. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. învechit Obștească Adunare = organ legislativ suprem în Țările Române, Adunare Națională. DEX '09 DLRLC
      • format_quote O trimise la obșteasca adunare. NEGRUZZI, S. I 225. DLRLC
      • format_quote Erau din drept mădulari ai sfatului domnesc și ai obșteștilor adunări. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
      • format_quote Împăratul... Porunci să s-adune obșteasca adunare. ALEXANDRESCU, M. 331. DLRLC
    • 1.3. învechit Unanim. DEX '09 DEX '98
      sinonime: unanim
    • chat_bubble A-și da obștescul sfârșit = muri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: muri
      • format_quote Sînt în clipa de a-mi da obștescul sfîrșit. ISPIRESCU, E. 41. DLRLC
etimologie:
  • Obște + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

obști, obștescverb

  • 1. învechit A anunța tuturor. DEX '09 DEX '98
    • format_quote El obști că va ședea armia acolo cincisprezece zile. BĂLCESCU, O. II 119. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Propunerile de membri onorari să se facă mai întîi dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. ODOBESCU, S. I 503. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.