OBȘTI vb. IV. (Învechit) 1. refl. (Despre oameni) A se uni cu alții (în păreri, acțiuni etc.); a se însoți, a se întovărăși. Face scîrbe frațîlor și featelor ce nu vrură să să obștească cu dînsul. dosoftei, v. s. ianuarie 41^r/31. Înfricoșături să se zică... aceluia carile la acel sobor a se obști ar tăgădui. cantemir, ist. 27. Di s-au dat pre sine pentru tine, nu ca doar să s[ă] obștească cu tini, ci ca să aleagă pre ai săi din tine (a. 1773). gcr ii, 95/32, cf. ddrf. 2. Tranz. (Complementul indică o știre, un anunț etc.) A împărtăși obștii (1), a vesti, a înștiința, a anunța. Propozitul socotelii au fost, ca într-atîta adunare, de nevoie adevărul a nu arăta, iară de bună voie numai singur eu a-l ști sau cătră altul iarăși adevărului iubitoriu a-l obști. cantemir, ist. 85, cf. i. golescu, c. Cea dintîi datorie a oricăria însoțiri este a nu obști niciodată tainele și interesurile familii. marcovici, d. 47/2. Plata exportații este potrivită după taxa hotărîtă și obștită prin publicațiile anului trecut (a. 1834). doc. ec. 547. El obști dar că armia va ședea acolo cinsprezece zile. BĂLCESCU, m. v. 158, cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU, alexi, w. E neapărat nevoie să obștească altă hîrtie, care să dezică ce a spus ieri. camil petrescu, o. ii, 681. ◊ Absol. Pe toată săptămîna se vor publicui prin gazetă locurile pe unde se află boala și ispravnicii vor fi datori a obști la tot orașul lor. cr (1831), 169¹/3. ◊ refl. pas. Și pre celalalt tomos a istorii a săvîrși să ne învrednicim și mai curînd... tuturor să să obștească. cantemir, hr. 52. Suma banilor ce ieșea pentru aducerea tahînului și a susamului din alte părți va rămînea în țară cînd să va obști cunoștința semănatului susamului (a. 1832). doc. ec. 504. Propunere de membri onorari să se facă mai întîi dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. odobescu, s. i, 503. – prez. ind.: obștesc. – Și: obeștui vb. IV. DOSOFTEI, MOL. 152^a, TDRG. – Din v. sl. обьшити. – Obeștui, prin vocalizarea hipercorectă a lui ь.