11 definiții pentru oază

OÁZĂ, oaze, s. f. 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui deșert. ♦ Fig. Tot ceea ce oferă destindere, repaus. 2. Loc neacoperit cu gheață în zona interioară a Antarcticii. – Din germ. Oase, it. oasi, fr. oasis.

OÁZĂ, oaze, s. f. 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui pustiu nisipos. ♦ Fig. Tot ceea ce oferă destindere, repaus. 2. Loc neacoperit cu gheață în zona interioară a Antarcticii. – Din germ. Oase, it. oasi, fr. oasis.

OÁZĂ, oaze, s. f. Loc cu apă și cu vegetație bogată, în mijlocul unui pustiu nisipos. Și tot fără margini pustia se-ntinde... Abia, ici și colo, găsesc, cîteodată, Verdeața de oază cu dor așteptată. MACEDONSKI, O. I 145. ◊ (În comparații și metafore) Toate aceste gînduri și toată această floră viguroasă... începeau să mi se pară ca o insulă într-un ocean, ca o fragedă oază într-un pustiu. GALACTION, O. I 347. Era orașul de-altădată. Sub plopi de-argint, muiați în soare, O verde oază fermecată Cu repezi ape cîntătoare. MACEDONSKI, O. I 188.

oáză s. f., g.-d. art. oázei; pl. oáze

OÁZĂ s.f. 1. Loc în mijlocul unui deșert, unde există vegetație bogată și apă. ♦ (Fig.) Regiune, loc care contrastează puternic cu ceea ce se află în jur. 2. Porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii în care vegetează o floră sărăcăcioasă. [Pron. oa-ză. / < germ. Oase, cf. fr., lat., gr. oasis < cuv. egiptean].

OÁZĂ s. f. 1. loc în mijlocul unui deșert, cu vegetație bogată și apă. 2. (fig.) loc izolat, odihnitor, într-un mediu ostil. 3. porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii. (< germ. Oase, fr., lat., gr. oasis)

oáză (oáze), s. f. – Loc cu apă și vegetație în pustiu. Germ. Oase.

OÁZĂ ~e f. 1) Loc într-un pustiu acoperit cu vegetație, datorită existenței unei surse de apă. 2) fig. Loc sau moment ce creează condiții pentru destindere și recreație. [G.-D. oazei] /<germ. Oase, it. oasi, fr. oasis

oază f. 1. insulă de verdeață în mijlocul pustiului; 2. fig. moment de mulțumire, ideie mângăietoare.

*oáză (oa 2 sil.) f., pl. e (vgr. și lat. óasis, cuv. care pare a fi de origine egiptenească). Loc pe care crește vegetațiunea în mijlocu pustiuluĭ, ca o insulă în ocean: In-Salah e o oază prósperă. Fig. Lucru excepțional de plăcut într’un mediŭ neplăcut. – Unele oaze-s marĭ cît Creta orĭ Sicilia și posedă elementele de producțiune și de perpetuitate. Ele produc maĭ ales cereale și curmale.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

oáză s. f., g.-d. art. oázei; pl. oáze

Intrare: oază
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oa
  • oaza
plural
  • oaze
  • oazele
genitiv-dativ singular
  • oaze
  • oazei
plural
  • oaze
  • oazelor
vocativ singular
plural

oază

  • 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui deșert.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Și tot fără margini pustia se-ntinde... Abia, ici și colo, găsesc, cîteodată, Verdeața de oază cu dor așteptată. MACEDONSKI, O. I 145.
      surse: DLRLC
    • metaforic Toate aceste gînduri și toată această floră viguroasă... începeau să mi se pară ca o insulă într-un ocean, ca o fragedă oază într-un pustiu. GALACTION, O. I 347.
      surse: DLRLC
    • metaforic Era orașul de-altădată. Sub plopi de-argint, muiați în soare, O verde oază fermecată Cu repezi ape cîntătoare. MACEDONSKI, O. I 188.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Tot ceea ce oferă destindere, repaus.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Loc izolat, odihnitor, într-un mediu ostil.
        surse: MDN '00
    • 1.2. figurat Regiune, loc care contrastează puternic cu ceea ce se află în jur.
      surse: DN
  • 2. Loc neacoperit cu gheață în zona interioară a Antarcticii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: