OAZĂ, oaze, s. f. Loc cu apă și cu vegetație bogată, în mijlocul unui pustiu nisipos. Și tot fără margini pustia se-ntinde... Abia, ici și colo, găsesc, cîteodată, Verdeața de oază cu dor așteptată. MACEDONSKI, O. I 145. ◊ (În comparații și metafore) Toate aceste gînduri și toată această floră viguroasă... începeau să mi se pară ca o insulă într-un ocean, ca o fragedă oază într-un pustiu. GALACTION, O. I 347. Era orașul de-altădată. Sub plopi de-argint, muiați în soare, O verde oază fermecată Cu repezi ape cîntătoare. MACEDONSKI, O. I 188.