*oáză (oa 2 sil.) f., pl. e (vgr. și lat. óasis, cuv. care pare a fi de origine egiptenească). Loc pe care crește vegetațiunea în mijlocu pustiuluĭ, ca o insulă în ocean: In-Salah e o oază prósperă. Fig. Lucru excepțional de plăcut într’un mediŭ neplăcut. – Unele oaze-s marĭ cît Creta orĭ Sicilia și posedă elementele de producțiune și de perpetuitate. Ele produc maĭ ales cereale și curmale.