2 intrări
30 de definiții
- explicative DEX (19)
- ortografice DOOM (5)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- arhaisme și regionalisme (1)
- tezaur (2)
Explicative DEX
OASPE s. m. v. oaspete.
OASPE s. m. v. oaspete.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OASPE s. m. v. oaspete.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oaspe smf vz oaspete
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OASPE, ‼OASPETE (pl. -peți) sm. 1 Persoană care e primită cu mulțumire în casa cuiva, care e poftită la masă, mosafir: îI primi după cum i se cuvenea, îl băgă în palat și-l omeni ca pe un oaspe (ISP.); (P): oaspele nu mănîncă ce gîndește, ci mănîncă ce găsește; (P): după trei zile, oaspeții se pun la rîșniță; cînd cîntă cocoșul în prag, au să-ți vie oaspeți (GOR.); nu bănuia că soarta îi scosese în cale un oaspete așa de înalt (CAR.); eram oaspetele unui Rus bogat (S.-ALD.); bucuroși la oaspeți? întrebare pe care o pune cineva cînd sosește într’o casă și dorește să fie primit în gazdă sau la masă: cine, ajungînd noaptea la o casă țărănească, au întrebat „bucuros la oaspeți?” și n’au auzit îndată „bucuros!” sau, trecînd pe lîngă o masă de țărani, au zis „masă bună!” fără a fi poftit îndată la dînsa? (ALECS.) ¶ 2 🐦 Oaspeții primăverii, rîndunelele (sau alte pasări călătoare care se întorc odată cu venirea primăverii) [lat. hospes, pl. hospĭtes].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
oáspe (oa dift.) m. fără pl. (din nom. lat. hóspes. Cp. cu jude, rece, șerpe). Rar. Oaspete.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OASPĂT s. m. v. oaspete.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OASPĂT s. m. v. oaspete.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OASPETE, oaspeți, s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; persoană căreia i se oferă ospitalitate; musafir, invitat. ♦ Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc. 2. (Reg.) Nuntaș. [Var.: oaspe, oaspăt s. m.] – Lat. hospes, -itis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
oaspăt[1] sm vz oaspete[2] modificată
- În original, greșit tipărit: oaspăț; vezi și definiția principală — LauraGellner
- În original, trimitere la cuvântul oaspe, care este el însuși trimitere — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oaspet sm vz oaspete[1] modificată
- În original, trimitere la cuvântul oaspe, care este el însuși trimitere — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oaspete sm [At: CORESI, L. 140/8 / V: (înv) ~păt, oaspe, ~et, ~eț, ~eță sf, os~ / Pl: ~eți și (nob, sf) ~ete / E: ml hospes, -itis] 1 Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia. 2 Cel căruia i se oferă ospitalitate Si: conviv, invitat, musafir, (reg) vindic, (liv) gost. 3-4 Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție etc. sau asistă, ca invitat, ca reprezentant, delegat etc., la o solemnitate, la un spectacol etc. 5 (Spc) Musafir la nuntă Si: nuntaș. 6 (Reg) Cel care vine la nuntă cu tatăl miresei. 7 (Rar) Gazdă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oaspeț, ~ă smf vz oaspete[1] modificată
- În original, trimitere la cuvântul oaspe, care este el însuși trimitere — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ospe sm vz oaspete[1] modificată
- În original, trimitere la cuvântul oaspe, care este el însuși trimitere — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSPECIOR sm. dim. OASPETE: ~ii nici nu se așezaseră bine pe după mese (RET.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
OASPETE, oaspeți, s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; cel căruia i se oferă ospitalitate; musafir, invitat. ♦ Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc. 2. (Reg.) Nuntaș. [Var.: oaspe, oaspăt s. m.] – Lat. hospes, -itis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OASPAT s. m. v. oaspete.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OASPETE, oaspeți, s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia, persoană căreia i se oferă ospitalitate; musafir. Masa din foișorul casei lui Iorgu Samson era împresurată de oaspeți. SADOVEANU, N. P. 52. Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, însă bună și curată, așa ca să poată mulțumi destul pe un oaspete drumeț. CARAGIALE, P. 123. Nu te turbura tătucă, mai bine mergi de te gătește, ca să primim oaspeții veniți la noi de prin fundul, lumii. ALECSANDRI, T. I. 410. ◊ Fig. Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Cînd în cercuri tremurînde, cînd în brazde de văpaie. EMINESCU, O. I 152. Oaspeții caselor noastre, cocostîrci și rîndunele, Părăsit-au a lor cuiburi și-au fugit de zile rele. ALECSANDRI, O. 167. ◊ Expr. (A fi) bucuros de oaspeți (rar de oaspete) = a primi cu plăcere musafiri. Bătu în ușă și strigă: bucuros de oaspete? VISSARION, B. 99. ♦ Persoană care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la reprezentații etc. A devenit o tradiție ca la marea noastră sărbătoare națională să fie de față numeroși oaspeți de peste hotare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2749. 2. (Transilv., Maram., Bucov.) Nuntaș. La ospăț... tot oaspeți rari. Tot crai și tot crăiese mari. COȘBUC, P. I 57. În Transilvania tot oaspetele aduce cu sine cîte ceva de-ale mîncării. SEVASTOS, N. 285. – Variante: oaspe (REBREANU, R. I 53, EMINESCU, O. I 147, ALECSANDRI, T. II 97), oaspăt (LESNEA, I. 130) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
profesor-oaspete s. m. (înv.) Profesor invitat pentru a ține cursuri la o universitate străină ◊ „Dan Grigorescu, profesor-oaspete la Departamentul de Literatură comparată al Universității Washington din Seattle.” Cont. 12 III 71 p. 10. ◊ „Eugenia Popescu-Județ, profesor-oaspete de la Universitatea din Pittsburg, a prezentat creația muzicală cantemirească în istoria muzicii turcești.” Sc. 29 X 73 p. 6; v. și R.lit. 27 XII 73 p. 31 (din profesor + oaspete, după germ. Gastprofessor; cf. engl. visiting-professor)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OASPETE ~ți m. 1) Persoană care vine în vizită, în ospeție; musafir. 2) Persoană oficială invitată să asiste la o adunare sau la o solemnitate. /<lat. hospes, ~itis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oaspe(te) m. 1. cel primit cu bunăvoință în casa cuiva: 2. cel ce primește bucuros pe un străin; 3. fig. străin, trecător: rândunelele sunt oaspeți de primăvară; 4. cel invitat la masă. [Lat. HOSPES, HOSPITEM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oáspete m. (din ac. lat. hóspitem, nom. hóspes [din *hósti-pes, apărător al străinuluĭ, d. hostis, străin], gazdă și [maĭ tîrziŭ] oaspete; it. pv. oste, vfr. ost, nfr. hôte, sp. huesped, pg. hospede. Cp. cu judec 1. V. oaste, gazdă). Rar. Musafir, persoană ospătată de gazdă saŭ care a venit în vizită. Fig. Rîndunelele-s oaspețiĭ caselor noastre. – Rar fem.: oaspetea eĭ, fără pl.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
oaspe, oaspeți.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
oaspete s. m., art. oaspetele; pl. oaspeți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oaspete s. m., pl. oaspeți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oaspete s. m., pl. oaspeți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oaspete, pl. oaspeți
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
oaspe (-peți), s. m. – 1. Persoană care primește găzduire. – 2. Musafir. – Var. oaspete. Mr. oaspe, megl. oaspiț. Lat. hospĕs, pl. hospĭtes (Diez, I, 298; Pușcariu 1215; Candrea-Dens., 1275; REW 4197), cf. it., prov. oste, v. fr. ost (fr. hôte), sp. huésped, port. hospede. Pentru dubla der. oaspe și oaspete, cf. om și sp. sierpe și serpiente. Der. ospăta, vb. (a da mîncare; a mînca, a petrece), mr. ospetu, ospetare, care ar putea proveni de asemenea din lat. hospĭtāre (Pușcariu 1231; Candrea-Dens., 1277; REW 4199; Tiktin); cf. alb. špëtoń „a salva” (Philippide, II, 644); ospătat, s. m. (birtaș, hangiu); ospătătoare, s. f. (înv., hangiță); ospătător, s. m. (hangiu, birtaș); ospătărie, s. f. (cîrciumă, birt); ospătos, adj. (primitor); ospătăreț, adj. (primitor); prospăta (var. împrospăta), vb. (Trans., a invita), pare o confuzie locală a lui ospăta cu proaspăt, cf. prospătură „mîncare proaspătă” (după Pușcariu, Dacor., III, 685 și REW 4199, din lat. perhospĭtāre; după Graur, BL, V, 101 din pre și ospăta). – Cf. ospăț.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
OASPETE s. v. musafir.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OASPETE s. invitat, musafir, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospecioi. (A avut ~ de seamă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
*OSPECIAR s. m. (ȚR) Oaspete. Xant zîse să-i dea să bea un pahar de vin ospeciarului. E 1777, 87r; cf. E 1777, 87v, 88v. Variante: ospețar (E 1777, 87v, 881r). Etimologie: oaspete + suf. -ar. Cf. m u s a f i r, *o s p e c i o i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
OASPE s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; cel căruia i se oferă ospitalitate; musafir, (regional) vindic, gost. v. invitat, conviv. Vineră cătr-însul oaspeți. coresi, l. 140/8. Adună [flori frumoase], stăpîniloru-ș sau oaspeților iubiți cu drag aducu-le, iară ei cu bucurie le priimesc. id. ev. 309. Avea Avram... leage fără ospe să no mărănce (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 189/11. O, dulce ospe, la mine vino (cca 1600-1650). gcr i, 137/3, cf. paraclis (1639), 261. Pune alți oaspeți la masa sa. varlaam, c. 323. Prindeț mînă sorori cu cest nou ospe (a. 1674). gcr i, 216. Pre toți călătorii priimiia întru casele lor, carii era oameni streini, oaspeți. cheia În., ap. gcr i, 237/35. Cu laudă mare aduse înaintea oaspeților săi vasele ceale de aur (a. 1683). gcr i, 271/29. Țe-am adus oaspeți, care ți-am scris că-ți voi aduce. ist. Ț. r. 31. Mergi de spală picioarele oaspelui (cca 1705). gcr i, 352/18. Această adunare de oaspeți să face în ograda casii. ist. am. 64r/19, cf. 85r/14. Fac mese mari, chefuiesc, Chem oaspeți, ce-i lingușesc Să-i laude că-s galanți. mumuleanu, ap. gcr ii, 248/14. Primește-mă de oaspe. heliade, o. i, 309. Mergi de te gătește ca să primim oaspeții veniți la noi de prin fundul lumii. alecsandri, t. i, 410. Ce fac oaspetele noastre? bolintineanu, o. 460. Strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră. creangă, a. 11. Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, însă bună și curată, așa ca să poată mulțumi destul pe un oaspete drumeț. caragiale, o. ii, 256. Acuma, dragă oaspe, mergi cu bine. davila, v. v. 183. Trăsura aștepta în curte să-i ducă la gară pe oaspeți. agÎrbiceanu, a. 252, cf. 124. Afară de mine nu-i cunoșteam alt oaspe. m. i. caragiale, c. 44. Îi propuse să fie oaspele lui la moșie. rebreanu, r. i., 53. Mătușă-sa se bucură de un asemenea oaspe. c. petrescu, c. v. 62. Și în alb veștmînt de sărbătoare, Să aștepți să-ți bată-n ușă-un oaspăt. lesnea, p. e. 50. Am chemat alți oaspeți, Mai tineri, mai proaspeți, La masă. beniuc, v. 140. A fost vreme de trei zile oaspetele familiei Matei. galan, b. i, 474. Asculta înmărmurit vorbele muiate în venin ale oaspetelui său. vornic, p. 162, cf. 13. Au venit la noi doi oaspeți proaspeți. șez. iv, 228, cf. alrm i/ii h 354. Cu vasul gol nu pofti oaspeți. zanne, p. iv, 225. Oaspele nechemat n-are scaun. id. ib. 226. Oaspătul nu mănîncă ce gîndește, ci mănîncă ce găsește. id. ib., cf. 144, iii, 450. ◊ Fig. Să avem pre Dumnedzău oaspe în sufletele noastre. varlaam, c. 146. Oaspeții caselor noastre, cocostîrci și rîndunele, Părăsit-au a lor cuiburi ș-au fugit de zile rele. alecsandri, p. iii, 7. Lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei. eminescu, o. i, 152. Nicolai puse pușca la ochi spre a pedepsi pe gingașa oaspeță a pădurii de îndrăzneala ce avusese să turbure liniștea vînătorilor. gane n. i, 139. Pe lumea asta-s oaspăt Și trebuie să plec. lesnea, i. 130. Din bradul acela se auzeau în fiecare an, întâi, după somnul iernii, cîntările oaspeților primăverii. sadoveanu, o. iii, 130. În țara noastră este o pasăre oaspete de vară frecvent. linȚia, p. ii, 71. Toți voinici, aleși panduri, Oaspeți ageri de păduri. alecsandri, p. p. 162. ♦ Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție etc. sau asistă (ca invitat, ca reprezentant delegat etc.) la o solemnitate, la un spectacol etc. Pentru ce să facem noi rușine acestui craiu, oaspe ce-au vinit la noi? neculce, l. 270. Aici planul expediției fu părăsit și se refuză oaspetelui [Cantemir] guvernul în toată suveranitatea asupra Harcovului și moldovenilor săi, pe care el îl ceruse. iorga, l. i, 241. A devenit o tradiție ca la marea noastră sărbătoare națională să fie de față numeroși oaspeți de peste hotare. scînteia, 1953, nr. 2749, cf. ib. 1960, nr. 4863. ♦ Spec. Musafir la nuntă; nuntaș. Strinsără pre toți cîți aflară răi și buni și să împlu nunta de oaspeți. n. test. (1648), 28v/24. La ospăț... tot oaspeți rari, Tot crai și tot crăiese mari. coșbuc, b. 21. În Transilvania tot oaspetele aduce cu sine cîte ceva de ale mîncării. sevastos, n. 285, cf. alrm i/ii h 353, 354. ♦ (Regional) Cel care vine la nuntă cu tatăl miresei (Ceplenița – Pașcani). alrm i/ii h 354/540. 2. (Rar, calc după fr. hôte) Gazdă, amfitrion. cf. șăineanu, d. u. La sosirea mea, ceilalți mosafiri erau la a doua țuică, iar oaspetele la a treia. m. i. caragiale, c. 9, cf. 38. – pl.: oaspeți și (neobișnuit, f.) oaspete. – Și: oaspete s. m. și (neobișnuit) f.; oaspet (budai-DELEANU, LEX., TDRG. DR. v, 761, ROSETTI, L. R. I, 100), oaspăt, (învechit) ospe s. m.; (rar, cu sg. refăcut după pl.) oaspeț, -a (tdrg) s. m. și f. – lat. hospes, -itis.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ClaudiaGeorgiana
- acțiuni
OASPETE s. m. și f. v. oaspe.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ClaudiaGeorgiana
- acțiuni
| substantiv masculin (M46) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M34) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M52) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
oaspete, oaspețisubstantiv masculin oaspătă, oaspetesubstantiv feminin
- 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; persoană căreia i se oferă ospitalitate. DEX '09 DLRLC
- Masa din foișorul casei lui Iorgu Samson era împresurată de oaspeți. SADOVEANU, N. P. 52. DLRLC
- Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, însă bună și curată, așa ca să poată mulțumi destul pe un oaspete drumeț. CARAGIALE, P. 123. DLRLC
- Nu te turbura tătucă, mai bine mergi de te gătește, ca să primim oaspeții veniți la noi de prin fundul lumii. ALECSANDRI, T. I. 410. DLRLC
- Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Cînd în cercuri tremurînde, cînd în brazde de văpaie. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
- Oaspeții caselor noastre, cocostîrci și rîndunele, Părăsit-au a lor cuiburi și-au fugit de zile rele. ALECSANDRI, O. 167. DLRLC
- 1.1. Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A devenit o tradiție ca la marea noastră sărbătoare națională să fie de față numeroși oaspeți de peste hotare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2749. DLRLC
-
- Dan Grigorescu, profesor-oaspete la Departamentul de Literatură comparată al Universității Washington din Seattle. Cont. 12 III 71 p. 10. DCR2
- Eugenia Popescu-Județ, profesor-oaspete de la Universitatea din Pittsburg, a prezentat creația muzicală cantemirească în istoria muzicii turcești. Sc. 29 X 73 p. 6; v. și R.lit. 27 XII 73 p. 31. DCR2
-
-
- (A fi) bucuros de oaspeți (rar de oaspete) = a primi cu plăcere musafiri. DLRLC
- Bătu în ușă și strigă: bucuros de oaspete? VISSARION, B. 99. DLRLC
-
-
- 2. Nuntaș. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nuntaș
- La ospăț... tot oaspeți rari. Tot crai și tot crăiese mari. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
- În Transilvania tot oaspetele aduce cu sine cîte ceva de-ale mîncării. SEVASTOS, N. 285. DLRLC
-
etimologie:
- hospes, -itis DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.