2 intrări
30 de definiții

Explicative DEX

OASPE s. m. v. oaspete.

OASPE s. m. v. oaspete.

OASPE s. m. v. oaspete.

oaspe smf vz oaspete

OASPE, ‼OASPETE (pl. -peți) sm. 1 Persoană care e primită cu mulțumire în casa cuiva, care e poftită la masă, mosafir: îI primi după cum i se cuvenea, îl băgă în palat și-l omeni ca pe un oaspe (ISP.); (P): oaspele nu mănîncă ce gîndește, ci mănîncă ce găsește; (P): după trei zile, oaspeții se pun la rîșniță; cînd cîntă cocoșul în prag, au să-ți vie oaspeți (GOR.); nu bănuia că soarta îi scosese în cale un oaspete așa de înalt (CAR.); eram oaspetele unui Rus bogat (S.-ALD.); bucuroși la oaspeți? întrebare pe care o pune cineva cînd sosește într’o casă și dorește să fie primit în gazdă sau la masă: cine, ajungînd noaptea la o casă țărănească, au întrebat „bucuros la oaspeți?” și n’au auzit îndată „bucuros!” sau, trecînd pe lîngă o masă de țărani, au zis „masă bună!” fără a fi poftit îndată la dînsa? (ALECS.) 2 🐦 Oaspeții primăverii, rîndunelele (sau alte pasări călătoare care se întorc odată cu venirea primăverii) [lat. hospes, pl. hospĭtes].

oáspe (oa dift.) m. fără pl. (din nom. lat. hóspes. Cp. cu jude, rece, șerpe). Rar. Oaspete.

OASPĂT s. m. v. oaspete.

OASPĂT s. m. v. oaspete.

OASPETE, oaspeți, s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; persoană căreia i se oferă ospitalitate; musafir, invitat. ♦ Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc. 2. (Reg.) Nuntaș. [Var.: oaspe, oaspăt s. m.] – Lat. hospes, -itis.

oaspăt[1] sm vz oaspete[2] modificată

  1. În original, greșit tipărit: oaspăț; vezi și definiția principală — LauraGellner
  2. În original, trimitere la cuvântul oaspe, care este el însuși trimitere — LauraGellner

oaspet sm vz oaspete[1] modificată

  1. În original, trimitere la cuvântul oaspe, care este el însuși trimitere — LauraGellner

oaspete sm [At: CORESI, L. 140/8 / V: (înv) ~păt, oaspe, ~et, ~eț, ~eță sf, os~ / Pl: ~eți și (nob, sf) ~ete / E: ml hospes, -itis] 1 Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia. 2 Cel căruia i se oferă ospitalitate Si: conviv, invitat, musafir, (reg) vindic, (liv) gost. 3-4 Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție etc. sau asistă, ca invitat, ca reprezentant, delegat etc., la o solemnitate, la un spectacol etc. 5 (Spc) Musafir la nuntă Si: nuntaș. 6 (Reg) Cel care vine la nuntă cu tatăl miresei. 7 (Rar) Gazdă.

oaspeț, ~ă smf vz oaspete[1] modificată

  1. În original, trimitere la cuvântul oaspe, care este el însuși trimitere — LauraGellner

ospe sm vz oaspete[1] modificată

  1. În original, trimitere la cuvântul oaspe, care este el însuși trimitere — LauraGellner

OSPECIOR sm. dim. OASPETE: ~ii nici nu se așezaseră bine pe după mese (RET.).

OASPETE, oaspeți, s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; cel căruia i se oferă ospitalitate; musafir, invitat. ♦ Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc. 2. (Reg.) Nuntaș. [Var.: oaspe, oaspăt s. m.] – Lat. hospes, -itis.

OASPAT s. m. v. oaspete.

OASPETE, oaspeți, s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia, persoană căreia i se oferă ospitalitate; musafir. Masa din foișorul casei lui Iorgu Samson era împresurată de oaspeți. SADOVEANU, N. P. 52. Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, însă bună și curată, așa ca să poată mulțumi destul pe un oaspete drumeț. CARAGIALE, P. 123. Nu te turbura tătucă, mai bine mergi de te gătește, ca să primim oaspeții veniți la noi de prin fundul, lumii. ALECSANDRI, T. I. 410. ◊ Fig. Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Cînd în cercuri tremurînde, cînd în brazde de văpaie. EMINESCU, O. I 152. Oaspeții caselor noastre, cocostîrci și rîndunele, Părăsit-au a lor cuiburi și-au fugit de zile rele. ALECSANDRI, O. 167. ◊ Expr. (A fi) bucuros de oaspeți (rar de oaspete) = a primi cu plăcere musafiri. Bătu în ușă și strigă: bucuros de oaspete? VISSARION, B. 99. ♦ Persoană care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la reprezentații etc. A devenit o tradiție ca la marea noastră sărbătoare națională să fie de față numeroși oaspeți de peste hotare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2749. 2. (Transilv., Maram., Bucov.) Nuntaș. La ospăț... tot oaspeți rari. Tot crai și tot crăiese mari. COȘBUC, P. I 57. În Transilvania tot oaspetele aduce cu sine cîte ceva de-ale mîncării. SEVASTOS, N. 285. – Variante: oaspe (REBREANU, R. I 53, EMINESCU, O. I 147, ALECSANDRI, T. II 97), oaspăt (LESNEA, I. 130) s. m.

profesor-oaspete s. m. (înv.) Profesor invitat pentru a ține cursuri la o universitate străină ◊ „Dan Grigorescu, profesor-oaspete la Departamentul de Literatură comparată al Universității Washington din Seattle.” Cont. 12 III 71 p. 10. ◊ „Eugenia Popescu-Județ, profesor-oaspete de la Universitatea din Pittsburg, a prezentat creația muzicală cantemirească în istoria muzicii turcești.” Sc. 29 X 73 p. 6; v. și R.lit. 27 XII 73 p. 31 (din profesor + oaspete, după germ. Gastprofessor; cf. engl. visiting-professor)

OASPETE ~ți m. 1) Persoană care vine în vizită, în ospeție; musafir. 2) Persoană oficială invitată să asiste la o adunare sau la o solemnitate. /<lat. hospes, ~itis

oaspe(te) m. 1. cel primit cu bunăvoință în casa cuiva: 2. cel ce primește bucuros pe un străin; 3. fig. străin, trecător: rândunelele sunt oaspeți de primăvară; 4. cel invitat la masă. [Lat. HOSPES, HOSPITEM].

oáspete m. (din ac. lat. hóspitem, nom. hóspes [din *hósti-pes, apărător al străinuluĭ, d. hostis, străin], gazdă și [maĭ tîrziŭ] oaspete; it. pv. oste, vfr. ost, nfr. hôte, sp. huesped, pg. hospede. Cp. cu judec 1. V. oaste, gazdă). Rar. Musafir, persoană ospătată de gazdă saŭ care a venit în vizită. Fig. Rîndunelele-s oaspețiĭ caselor noastre. – Rar fem.: oaspetea eĭ, fără pl.

Ortografice DOOM

oaspete s. m., art. oaspetele; pl. oaspeți

oaspete s. m., pl. oaspeți

oaspete s. m., pl. oaspeți

oaspete, pl. oaspeți

Etimologice

oaspe (-peți), s. m. – 1. Persoană care primește găzduire. – 2. Musafir. – Var. oaspete. Mr. oaspe, megl. oaspiț. Lat. hospĕs, pl. hospĭtes (Diez, I, 298; Pușcariu 1215; Candrea-Dens., 1275; REW 4197), cf. it., prov. oste, v. fr. ost (fr. hôte), sp. huésped, port. hospede. Pentru dubla der. oaspe și oaspete, cf. om și sp. sierpe și serpiente. Der. ospăta, vb. (a da mîncare; a mînca, a petrece), mr. ospetu, ospetare, care ar putea proveni de asemenea din lat. hospĭtāre (Pușcariu 1231; Candrea-Dens., 1277; REW 4199; Tiktin); cf. alb. špëtoń „a salva” (Philippide, II, 644); ospătat, s. m. (birtaș, hangiu); ospătătoare, s. f. (înv., hangiță); ospătător, s. m. (hangiu, birtaș); ospătărie, s. f. (cîrciumă, birt); ospătos, adj. (primitor); ospătăreț, adj. (primitor); prospăta (var. împrospăta), vb. (Trans., a invita), pare o confuzie locală a lui ospăta cu proaspăt, cf. prospătură „mîncare proaspătă” (după Pușcariu, Dacor., III, 685 și REW 4199, din lat. perhospĭtāre; după Graur, BL, V, 101 din pre și ospăta). – Cf. ospăț.

Sinonime

OASPETE s. v. musafir.

OASPETE s. invitat, musafir, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospecioi. (A avut ~ de seamă.)

Arhaisme și regionalisme

*OSPECIAR s. m. (ȚR) Oaspete. Xant zîse să-i dea să bea un pahar de vin ospeciarului. E 1777, 87r; cf. E 1777, 87v, 88v. Variante: ospețar (E 1777, 87v, 881r). Etimologie: oaspete + suf. -ar. Cf. m u s a f i r, *o s p e c i o i.

Tezaur

OASPE s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; cel căruia i se oferă ospitalitate; musafir, (regional) vindic, gost. v. invitat, conviv. Vineră cătr-însul oaspeți. coresi, l. 140/8. Adună [flori frumoase], stăpîniloru-ș sau oaspeților iubiți cu drag aducu-le, iară ei cu bucurie le priimesc. id. ev. 309. Avea Avram... leage fără ospe să no mărănce (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 189/11. O, dulce ospe, la mine vino (cca 1600-1650). gcr i, 137/3, cf. paraclis (1639), 261. Pune alți oaspeți la masa sa. varlaam, c. 323. Prindeț mînă sorori cu cest nou ospe (a. 1674). gcr i, 216. Pre toți călătorii priimiia întru casele lor, carii era oameni streini, oaspeți. cheia În., ap. gcr i, 237/35. Cu laudă mare aduse înaintea oaspeților săi vasele ceale de aur (a. 1683). gcr i, 271/29. Țe-am adus oaspeți, care ți-am scris că-ți voi aduce. ist. Ț. r. 31. Mergi de spală picioarele oaspelui (cca 1705). gcr i, 352/18. Această adunare de oaspeți să face în ograda casii. ist. am. 64r/19, cf. 85r/14. Fac mese mari, chefuiesc, Chem oaspeți, ce-i lingușesc Să-i laude că-s galanți. mumuleanu, ap. gcr ii, 248/14. Primește-mă de oaspe. heliade, o. i, 309. Mergi de te gătește ca să primim oaspeții veniți la noi de prin fundul lumii. alecsandri, t. i, 410. Ce fac oaspetele noastre? bolintineanu, o. 460. Strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră. creangă, a. 11. Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, însă bună și curată, așa ca să poată mulțumi destul pe un oaspete drumeț. caragiale, o. ii, 256. Acuma, dragă oaspe, mergi cu bine. davila, v. v. 183. Trăsura aștepta în curte să-i ducă la gară pe oaspeți. agÎrbiceanu, a. 252, cf. 124. Afară de mine nu-i cunoșteam alt oaspe. m. i. caragiale, c. 44. Îi propuse să fie oaspele lui la moșie. rebreanu, r. i., 53. Mătușă-sa se bucură de un asemenea oaspe. c. petrescu, c. v. 62. Și în alb veștmînt de sărbătoare, Să aștepți să-ți bată-n ușă-un oaspăt. lesnea, p. e. 50. Am chemat alți oaspeți, Mai tineri, mai proaspeți, La masă. beniuc, v. 140. A fost vreme de trei zile oaspetele familiei Matei. galan, b. i, 474. Asculta înmărmurit vorbele muiate în venin ale oaspetelui său. vornic, p. 162, cf. 13. Au venit la noi doi oaspeți proaspeți. șez. iv, 228, cf. alrm i/ii h 354. Cu vasul gol nu pofti oaspeți. zanne, p. iv, 225. Oaspele nechemat n-are scaun. id. ib. 226. Oaspătul nu mănîncă ce gîndește, ci mănîncă ce găsește. id. ib., cf. 144, iii, 450. ◊ Fig. Să avem pre Dumnedzău oaspe în sufletele noastre. varlaam, c. 146. Oaspeții caselor noastre, cocostîrci și rîndunele, Părăsit-au a lor cuiburi ș-au fugit de zile rele. alecsandri, p. iii, 7. Lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei. eminescu, o. i, 152. Nicolai puse pușca la ochi spre a pedepsi pe gingașa oaspeță a pădurii de îndrăzneala ce avusese să turbure liniștea vînătorilor. gane n. i, 139. Pe lumea asta-s oaspăt Și trebuie să plec. lesnea, i. 130. Din bradul acela se auzeau în fiecare an, întâi, după somnul iernii, cîntările oaspeților primăverii. sadoveanu, o. iii, 130. În țara noastră este o pasăre oaspete de vară frecvent. linȚia, p. ii, 71. Toți voinici, aleși panduri, Oaspeți ageri de păduri. alecsandri, p. p. 162. ♦ Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție etc. sau asistă (ca invitat, ca reprezentant delegat etc.) la o solemnitate, la un spectacol etc. Pentru ce să facem noi rușine acestui craiu, oaspe ce-au vinit la noi? neculce, l. 270. Aici planul expediției fu părăsit și se refuză oaspetelui [Cantemir] guvernul în toată suveranitatea asupra Harcovului și moldovenilor săi, pe care el îl ceruse. iorga, l. i, 241. A devenit o tradiție ca la marea noastră sărbătoare națională să fie de față numeroși oaspeți de peste hotare. scînteia, 1953, nr. 2749, cf. ib. 1960, nr. 4863. ♦ Spec. Musafir la nuntă; nuntaș. Strinsără pre toți cîți aflară răi și buni și să împlu nunta de oaspeți. n. test. (1648), 28v/24. La ospăț... tot oaspeți rari, Tot crai și tot crăiese mari. coșbuc, b. 21. În Transilvania tot oaspetele aduce cu sine cîte ceva de ale mîncării. sevastos, n. 285, cf. alrm i/ii h 353, 354. ♦ (Regional) Cel care vine la nuntă cu tatăl miresei (Ceplenița – Pașcani). alrm i/ii h 354/540. 2. (Rar, calc după fr. hôte) Gazdă, amfitrion. cf. șăineanu, d. u. La sosirea mea, ceilalți mosafiri erau la a doua țuică, iar oaspetele la a treia. m. i. caragiale, c. 9, cf. 38. – pl.: oaspeți și (neobișnuit, f.) oaspete. – Și: oaspete s. m. și (neobișnuit) f.; oaspet (budai-DELEANU, LEX., TDRG. DR. v, 761, ROSETTI, L. R. I, 100), oaspăt, (învechit) ospe s. m.; (rar, cu sg. refăcut după pl.) oaspeț, -a (tdrg) s. m. și f. – lat. hospes, -itis.

Intrare: oaspe
oaspe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: oaspete
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oaspete
  • oaspetele
plural
  • oaspeți
  • oaspeții
genitiv-dativ singular
  • oaspete
  • oaspetelui
plural
  • oaspeți
  • oaspeților
vocativ singular
  • oaspete
plural
  • oaspeților
substantiv masculin (M34)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oaspăt
  • oaspătul
  • oaspătu‑
plural
  • oaspeți
  • oaspeții
genitiv-dativ singular
  • oaspăt
  • oaspătului
plural
  • oaspeți
  • oaspeților
vocativ singular
  • oaspătule
  • oaspete
plural
  • oaspeților
ospe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oaspeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oaspet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oaspe
  • oaspele
plural
  • oaspeți
  • oaspeții
genitiv-dativ singular
  • oaspe
  • oaspelui
plural
  • oaspeți
  • oaspeților
vocativ singular
  • oaspe
plural
  • oaspeților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oaspete, oaspețisubstantiv masculin
oaspătă, oaspetesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; persoană căreia i se oferă ospitalitate. DEX '09 DLRLC
    sinonime: invitat musafir diminutive: ospecior
    • format_quote Masa din foișorul casei lui Iorgu Samson era împresurată de oaspeți. SADOVEANU, N. P. 52. DLRLC
    • format_quote Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, însă bună și curată, așa ca să poată mulțumi destul pe un oaspete drumeț. CARAGIALE, P. 123. DLRLC
    • format_quote Nu te turbura tătucă, mai bine mergi de te gătește, ca să primim oaspeții veniți la noi de prin fundul lumii. ALECSANDRI, T. I. 410. DLRLC
    • format_quote figurat Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Cînd în cercuri tremurînde, cînd în brazde de văpaie. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
    • format_quote figurat Oaspeții caselor noastre, cocostîrci și rîndunele, Părăsit-au a lor cuiburi și-au fugit de zile rele. ALECSANDRI, O. 167. DLRLC
    • 1.1. Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A devenit o tradiție ca la marea noastră sărbătoare națională să fie de față numeroși oaspeți de peste hotare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2749. DLRLC
      • 1.1.1. Profesor-oaspete. DCR2
        • format_quote Dan Grigorescu, profesor-oaspete la Departamentul de Literatură comparată al Universității Washington din Seattle. Cont. 12 III 71 p. 10. DCR2
        • format_quote Eugenia Popescu-Județ, profesor-oaspete de la Universitatea din Pittsburg, a prezentat creația muzicală cantemirească în istoria muzicii turcești. Sc. 29 X 73 p. 6; v. și R.lit. 27 XII 73 p. 31. DCR2
    • chat_bubble (A fi) bucuros de oaspeți (rar de oaspete) = a primi cu plăcere musafiri. DLRLC
      • format_quote Bătu în ușă și strigă: bucuros de oaspete? VISSARION, B. 99. DLRLC
  • 2. regional Nuntaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nuntaș
    • format_quote La ospăț... tot oaspeți rari. Tot crai și tot crăiese mari. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
    • format_quote În Transilvania tot oaspetele aduce cu sine cîte ceva de-ale mîncării. SEVASTOS, N. 285. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „oaspe” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3