OAREȘICE adj. pron. nehot., pron. nehot. (Înv.) Ceva, oarece. – Oare + și + ce.

oareșice [At: GCR I, 63/31 / V: (înv) ~rișce av / E: oare¹ + și + ce] (Înv) 1-2 pnh Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape Si: ceva. 3 anh Oarecare. 4 av Puțin. 5 av Întrucâtva.

OAREȘICE pron. nehot. (Înv.) Ceva, oarece. – Oare + și + ce.

OAREȘICE pron. nehot. v. oarece.

OARECE pron. nehot., adj. pron. nehot. (Pop.) l. Pron. nehot. Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape. 2. Adj. pron. nehot. Ceva, oareceva; oareșice. ♦ (Adverbial) Puțin, câtva. – Oare + ce.

oarce pnh, anh vz oarece

oarece [At: COD.VOR. 52/14 / V: (îrg) ~rice, (înv) ~ci, va~, varice, vre~, (reg) ~rici, ~rce, orice, voa~ / A și: oarece / E: oare¹ + ce] 1 pnh (Îrg) Un lucru oarecare, neindentificat sau neprecizat mai îndeaproape Si: ceva, (înv) oareceva, (pop) oareșice. 2 (Îrg; îe) A avea ~ (pe cineva) A fi supărat pe cineva. 3 pnh (Îrg) Orice. 4 anh (Îrg) Oarecare (5). 5 anh (Înv) Indiferent ce. 6 av (Înv) Puțin. 7 av (Înv) Întrucâtva.

oareci pnh, anh vz oarece

oarice anh, pnh vz oarece

oarici anh, pnh vz oarece

oarișce av vz oareșice

OARE-CE, OAREȘI-CE pron. nedef. Ceva, un lucru oare-care; cîtva [oare² + (ș i +) c e].

OARECE pron. nehot. (Învechit și regional) Ceva. Are sări spuie oarece, negreșit, are să-i dea o povață. ARGHEZI, P. T. 60. ◊ (Adverbial) Puțin, cîtva. Iar hamalul fiind mai obraznic, și oarece mai îndrăzneț îi zise. GORJAN, H. 1 99. – Variantă: oareșice (pronunțat oa-reși-) pron. nehot.

!oareșice (ceva) (pop.) (desp. -reși-) adj. pr. invar., adv., pr. invar. (~ necazuri, ~ mai îndrăzneț, Avea să-i spună ~.)

!oareșice (înv., pop.) (-reși-) adj. pr. invar., pr. invar.

oareșice pr. invar. (sil. -reși-)

!oarece (ceva) (pop.) adj. pr. invar., adv., pr. invar. (~ necazuri, ~ mai îndrăzneț, Avea să-i spună ~.)

!oarece (ceva) (pop.) adj. pr. invar., pr. invar.

oarece.

OAREȘICE adj. v. câtva, oarecare, oareșicare.

OAREȘICE adv. v. cam, întrucâtva, nițel, oarecum, puțin.

OAREȘICE adj., pron. v. ceva.

oareșice adv. v. CAM. ÎNTRUCÎTVA. NIȚEL. OARECUM. PUȚIN.

oareșice adj., pron. v. CEVA.

oareșice adj. v. CÎTVA. OARECARE. OAREȘICARE.

oarecé, (oarice), pron. neh. – (pop.) Un lucru oarecare; ceva: „Că pribagu o vrut fa oarece meșteșuguri cu acea mână...” (Papahagi, 1925: 307). – Din oare + ce (MDA).