OAREȘICE adj. pron. nehot., pron. nehot. (Înv.) Ceva, oarece. – Oare + și + ce.

oareșice [At: GCR I, 63/31 / V: (înv) ~rișce av / E: oare¹ + și + ce] (Înv) 1-2 pnh Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape Si: ceva. 3 anh Oarecare. 4 av Puțin. 5 av Întrucâtva.

oarișce av vz oareșice

!oareșice (ceva) (pop.) (desp. -reși-) adj. pr. invar., adv., pr. invar. (~ necazuri, ~ mai îndrăzneț, Avea să-i spună ~.)

!oareșice (înv., pop.) (-reși-) adj. pr. invar., pr. invar.

OAREȘICE adj. v. câtva, oarecare, oareșicare.

OAREȘICE adj., pron. v. ceva.

OAREȘICE adv. v. cam, întrucâtva, nițel, oarecum, puțin.

oareșice adj. v. CÎTVA. OARECARE. OAREȘICARE.

oareșice adj., pron. v. CEVA.

oareșice adv. v. CAM. ÎNTRUCÎTVA. NIȚEL. OARECUM. PUȚIN.

OAREȘICE pron. nehot., adj. nehot., adv. (Învechit) 1. Pron. nehot. Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva. Eu mă voiu duce ȋn rai și de acolo voi aduce oareșice (a. 1600 – 1625). gcr i, 63/31. Să fie măcar un cățel sau un canar, pentru că trebuie oareșce să iubească un om. kotzebue, u. 9^r/19. Și fapta cea bună ce se afla ȋntru ea să vedea asupra ei oareșce ceresc. beldiman, n. p. ii, 67/11. Cînd voiu dobîndi bani, ȋți voiu cumpăra cȋte oareșice. drăghici, r. 92/16. Oareșce am să-ți vorbesc. i. văcărescul, p. 11/8. 2. Adj. nehot. Oarecare (II 1). Acolo este oareșce deosebire. kotzebue, u. 24^r/28. Tot mai află ușurare Și oareșice răsuflare, biruind-o cȋtva. pann, e. i, 36/4. Acelea două funcțiuni principale pentru această țeară devenind vacante... a trebuit să producă oareșice mișcare. barițiu, p. a. i, 575. 3. Adv. Puțin, ceva; întrucîtva. Iară singur hatmanul... au stătut oareșce a săgeta ȋn gloata leșilor. muste, ap. iorga, l. i, 224. Zăbovindu-se oareșce la voroavă domnul cu pașa. gheorgachi, let. iii, 326/12. Mai viindu-și în fire oareșce, cerșu de la cei ce era cu dînsul 2 bucăți de pȋine. mineiul (1776), 27^v2/32. Poeticul... o au mai mîngȋiet-o oarișce (cca 1800). gcr ii, 182/8. Mai potolindu-se oareșce Pasvandu, s-au gătit cȋrjalii să intre în țară. dionisie, c. 201, cf. 215. Fericit tînărul acela carea va fi la a doua stepenă după Telemah, cu toate că să află depărtat oareșice. beldiman, n. p. i, 39/20. Durearea mea cea mare oareșce să-mi alinez. id. o. 8/15. Partea ce am dat lui Iordachi este oareșce mai sporită (a. 1822). uricariul, xi, 349. O! cȋt ne-am folosi toți de obște, cȋnd și lingușirea cătră cei mai mari măcar oareșce s-ar mai împuțina. golescu, ȋ. 113. – Și: (învechit) oarișce adv. – Oare¹ + și + ce.

OARIȘCE adv. v. oareșice.