3 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȚÉT, (2) oțeturi, s. n. 1. Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, folosit în alimentație drept condiment sau conservant. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva. 2. (La pl.) Sorturi de oțet (1). – Din sl. ocĭtŭ.

et sn [At: PSALT. HUR. 58v/16 / V: (reg) it / Pl: ~uri / E: slv оцєтъ] 1 Lichid acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic pur și folosit în industria alimentară, în alimentație, la fricțiuni etc. 2 (Pfm; îe) A face (sau a spăla) pe cineva cu ou și (cu) ~ A dojeni aspru pe cineva Si: a certa, a ocârî. 3 (Pfm; îe) A da ~ mâții A fi zgârcit. 4 (Pfm; îe) A bea (sau a mânca) mâța (sau pisica) ~ A fi înșelat. 5 (Îae) A se îmbăta. 6 (Reg) Lapte prins. 7 (Lpl) Varietăți de oțet (1).

OȚÉT s. n. Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva. – Din sl. ocĭtŭ.

OȚÉT, (2) oțeturi, s. n. 1. Lichid cu gust acru, obținut fie prin fermentarea acetică a vinului, berii etc., fie prin diluarea în apă a acidului acetic pur; se întrebuințează în industria alimentară, în alimentație, la fricțiuni etc. Oțet de vin.Strigară pe stăpîn, îi dădură cu oțet și abia o deșteptară. AGÎRBICEANU, S. P. 44. Are gazda un oțet de trandafir minunat. VLAHUȚĂ, O. A. I 99. Mi-au tras o frecătură bună cu oțet de leuștean. CREANGĂ, A. 15. Încetul cu încetul se face oțetul (= cu răbdare, pe-ndelete se poate realiza orice). ◊ Expr. A face pe cineva cu ou(ă) și cu oțet = a-l batjocori, a-l face de două parale, a-l certa, a-l ocărî. Făceau pe Belciug cu ou și cu oțet. REBREANU, I. 74. (Regional) Nu mai bea (sau numai mănîncă) mița (sau pisica) oțet = de acum încolo nu mai merge așa, s-a terminat cu ce a fost. (Cu pronunțare regională) Mi-ai făcut tu multe... dar las’că n-o mai mînca mița oțăt de-acu. ȘEZ. IX 79. 2. (La pl.) Varietăți de oțet (1). (Fig.) Balzac putea spune odinioară despre critici că sînt vinuri inferioare care au devenit oțeturi comestibile. SADOVEANU, E. 41.

OȚÉT n. Lichid foarte acru obținut prin fermentarea acetică, mai ales a vinului, sau prin diluarea cu apă a acidului acetic și întrebuințat în alimentație (drept condiment și conservant). * Încetul cu încetul se face ~ul în orice situație trebuie să ai răbdare. /<sl. ocitu

oțet n. 1. vin acrit prin dospire; 2. lichid din acid acetic amestecat cu apă. [Bulg. OȚET].

oțét n., pl. urĭ (bg. ocet, rus. ócet, d. vsl. ocĭtŭ, got. akeit, germ. essig, d. lat. acétum, oțet [d. ácidus, acid, acru], de unde și it. acéto; ung. ecet). Vin acrit pin fermentare și care se întrebuințează ca condiment. (Se face oțet și din alte substanțe. Maĭ sănătoasă și maĭ gustoasă de cît oțetu e zeama de lămîĭe).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

et s. n., (sorturi) pl. eturi

oțét s. n., (varietăți) pl. oțéturi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oțét (oțéturi), s. n. – Lichid cu gust acru folosit în alimentație; acid acetic diluat. Sl. ocĭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 235; REW 98; Conev 88) din lat. acetum (Romansky 123; der. din gotică, propusă prin sl. de REW, nu pare sigură), cf. bg., cr., slov., rut., rus. ocet, mag. eczet. Der. din lat. acetum (Cipariu, Elemente, 10; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Der. oțetar, s. m. (producător sau negustor de oțet; arbore ornamental, Rhus typhina); oțetar, s. n. (serviciu de masă pentru oțet și untdelemn; vas pentru oțet); oțetărie, s. f. (fabrică de oțet); oțeți, vb. (var. Mold. oțeti), vb. refl. (a se înăcri); oțetos, adj. (acru).

oțét (oțéți), s. m. – (Înv.) Părinte al Bisericii. Sl. otiči „părinte”. Sec. XVI. – Der. otecinic, s. n. (colecție cu viețile Sfinților), din sl. otičiniku. Termen de cultură, fără circulație. Cf. ocină.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OȚET, Pătru (17 B II 100) < subst.; Oțetea, Al., prof.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face pe cineva cu ou și oțet expr. a mustra / a ocărî pe cineva.

Intrare: Oțet
Oțet nume propriu
nume propriu (I3)
  • Oțet
Intrare: oțet (lichid)
oțet1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • et
  • etul
  • etu‑
plural
  • eturi
  • eturile
genitiv-dativ singular
  • et
  • etului
plural
  • eturi
  • eturilor
vocativ singular
plural
Intrare: oțet (persoană)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • et
  • etul
  • etu‑
plural
  • eți
  • eții
genitiv-dativ singular
  • et
  • etului
plural
  • eți
  • eților
vocativ singular
  • etule
  • ete
plural
  • eților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

et, oțeturisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, folosit în alimentație drept condiment sau conservant. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Oțet de vin. DLRLC
    • format_quote Are gazda un oțet de trandafir minunat. VLAHUȚĂ, O. A. I 99. DLRLC
    • format_quote Încetul cu încetul se face oțetul = cu răbdare, pe-ndelete se poate realiza orice. DLRLC
    • 1.1. Este folosit pentru frecții. DLRLC
      • format_quote Strigară pe stăpîn, îi dădură cu oțet și abia o deșteptară. AGÎRBICEANU, S. P. 44. DLRLC
      • format_quote Mi-au tras o frecătură bună cu oțet de leuștean. CREANGĂ, A. 15. DLRLC
    • chat_bubble familiar A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Făceau pe Belciug cu ou și cu oțet. REBREANU, I. 74. DLRLC
    • chat_bubble regional Nu mai bea (sau nu mai mănâncă) mâța (sau pisica) oțet = de acum încolo nu mai merge așa, s-a terminat cu ce a fost. DLRLC
      • format_quote Mi-ai făcut tu multe... dar las’că n-o mai mînca mița oțăt de-acu. ȘEZ. IX 79. DLRLC
  • 2. (la) plural Sorturi de oțet. DEX '09 DLRLC
    • format_quote figurat Balzac putea spune odinioară despre critici că sînt vinuri inferioare care au devenit oțeturi comestibile. SADOVEANU, E. 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.