12 definiții pentru nutreț

NUTRÉȚ, nutrețuri, s. n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituită din aceste plante; furaj. ♦ P. gener. (Pop.) Hrană pentru animale. – Lat. nutricium.

NUTRÉȚ, nutrețuri, s. n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituită din aceste plante; furaj. ♦ P. gener. (Pop.) Hrană pentru animale. – Lat. nutricium.

NUTRÉȚ, nutrețuri, s. n. Nume dat plantelor care servesc (verzi, uscate sau murate) ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor constituită din aceste plante. V. furaj. Nutrețul se împuțina și pe la oamenii cei mai cu stare. AGÎRBICEANU, S. P. 29. I se spuse că focul a pornit de la șirele de nutreț. REBREANU, R. II 116. Se întorcea în grajdul în care îl aștepta nutrețul. GÎRLEANU, L. 33. ♦ (Învechit și popular) Mîncare pentru animale. Patru iepe, sirepe și năbădăioase, legate cu căpestre de fier... Diomede le da nutreț numai carne de oameni. ISPIRESCU, U. 48. Spuie corbii munților Și fiarele codrilor Care-a fost nutrețul lor? ALECSANDRI, P. P. 214.

nutréț (nu-treț) s. n., pl. nutréțuri

NUTRÉȚ s. furaj, (înv. și pop.) strânsură, (reg.) nutriment, zaherea. (~ pentru vite.)

nutréț (nutréțuri), s. n. – Furaj (verde). Lat. nūtrῑcium „nutritiv, alimentar” (Șeineanu, Semasiol., 183; Pușcariu 1210; Candrea-Dens., 1264; REW 6004), păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169); din lat. nūtrῑre, din care s-a format în sec. XIX, nutri, vb. (a hrăni), vb. pe care Pușcariu 1209 îl semnala în mod greșit ca tradițional. – Der. nutritiv, adj. din fr. nutritif; nutriment, s. n. (aliment), din lat. nutrimentum, sec. XIX; nutritor, adj. (hrănitor), după fr. nourrissant; nutriți(un)e, s. f., din fr. nutrition.

NUTRÉȚ ~uri n. Produs de natură vegetală (mai rar animală sau minerală), folosit ca hrană pentru animalele erbivore domestice; furaj. /<lat. nutricium

nutreț n. hrana vitelor și a păsărilor. [Lat. NUTRICIUM, hrană în genere: românește cu sensul restrâns].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

nutréț s. n. (sil. -treț), pl. nutréțuri

NUTREȚ s. furaj, (înv. și pop.) strînsură, (reg.) nutriment, zaherea. (~ pentru vite.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

nutreț sn. sg. (glum.) alimente, mâncare.

Intrare: nutreț
  • silabație: nu-treț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nutreț
  • nutrețul
  • nutrețu‑
plural
  • nutrețuri
  • nutrețurile
genitiv-dativ singular
  • nutreț
  • nutrețului
plural
  • nutrețuri
  • nutrețurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nutreț

  • 1. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituită din aceste plante.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: furaj 3 exemple
    exemple
    • Nutrețul se împuțina și pe la oamenii cei mai cu stare. AGÎRBICEANU, S. P. 29.
      surse: DLRLC
    • I se spuse că focul a pornit de la șirele de nutreț. REBREANU, R. II 116.
      surse: DLRLC
    • Se întorcea în grajdul în care îl aștepta nutrețul. GÎRLEANU, L. 33.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare popular Hrană pentru animale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Patru iepe, sirepe și năbădăioase, legate cu căpestre de fier... Diomede le da nutreț numai carne de oameni. ISPIRESCU, U. 48.
        surse: DLRLC
      • Spuie corbii munților Și fiarele codrilor Care-a fost nutrețul lor? ALECSANDRI, P. P. 214.
        surse: DLRLC

etimologie: