NUTREȚ, nutrețuri, s. n. Nume dat plantelor care servesc (verzi, uscate sau murate) ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor constituită din aceste plante. V. furaj. Nutrețul se împuțina și pe la oamenii cei mai cu stare. AGÎRBICEANU, S. P. 29. I se spuse că focul a pornit de la șirele de nutreț. REBREANU, R. II 116. Se întorcea în grajdul în care îl aștepta nutrețul. GÎRLEANU, L. 33. ♦ (Învechit și popular) Mîncare pentru animale. Patru iepe, sirepe și năbădăioase, legate cu căpestre de fier... Diomede le da nutreț numai carne de oameni. ISPIRESCU, U. 48. Spuie corbii munților Și fiarele codrilor Care-a fost nutrețul lor? ALECSANDRI, P. P. 214.