2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUANȚÁRE, nuanțări, s. f. Acțiunea de a nuanța și rezultatul ei. [Pr.: nu-an-] – V. nuanța.

NUANȚÁRE, nuanțări, s. f. Acțiunea de a nuanța și rezultatul ei. [Pr.: nu-an-] – V. nuanța.

nuanțare sf [At: NEGULICI / P: nu-an~ / Pl: ări / E: nuanța] 1 Colorare prin parcurgerea progresivă a gamei nuanțelor unei culori. 2 Armonizare a culorilor. 3 Colorare în nuanțe diferite. 4 (Fig) Punere în evidență (prin treceri subtile, gradate) Si: colorare.

NUANȚÁRE, nuanțări, s. f. Acțiunea de a nuanța și rezultatul ei.

NUANȚÁRE s.f. Acțiunea de a nuanța și rezultatul ei. [Pron. nu-an-. / < nuanța].

NUANȚÁ, nuanțez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce, a reda nuanțele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanțe. 2. Fig. A pune în evidență (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie. [Pr.: nu-an-] – Din fr. nuancer.

nuanța vt(a) [At: PONTBRIANT, D. / P: nu-an~ / Pzi: ~țez / E: nuanță cf fr nuancer] 1 A colora, parcurgând progresiv gama nuanțelor unei culori. 2 A armoniza culori. 3 A colora în nuanțe diferite. 4 (Fig) A pune în evidență, prin treceri subtile, gradate Si: a colora. 5 (Fig) A da expresie.

NUANȚÁ, nuanțez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce, a da nuanțele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanțe. 2. Fig. A pune în evidență (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie. [Pr.: nu-an-] – Din fr. nuancer.

NUANȚÁ, nuanțez, vb. I. Tranz. A reda nuanțele unei culori, ale unui ton etc. ♦ Fig. A introduce variații expresive. A-și nuanța stilul.Intranz. El vibra de patriotism și de iubirea aproapelui. Poate că uneori nu nuanța destul. MACEDONSKI, O. IV 112.

NUANȚÁ vb. I. tr. 1. A îmbina culorile în așa fel, încât trecerea de la una la alta să se observe foarte puțin. 2. (Fig.) A exprima diferențele fine, ușoare, nuanțele; a da expresie. [Pron. nu-an-. / < fr. nuancer].

NUANȚA vb. tr. 1. a reda nuanțele unei culori, unui ton etc. 2. (fig.) a exprima prin treceri subtile, gradate. (< fr. nuancer)

A NUANȚÁ ~éz tranz. 1) (culorile pe un tablou sau desen) A prezenta în diferite nuanțe, asortând (pentru ca trecerea de la una la alta să fie abia perceptibilă). 2) A interpreta ținând seamă de cele mai mici nuanțe. ~ o piesă muzicală. 3) fig. A varia prin nuanțe. ~ stilul. 4) A exprima, ținând seama de cele mai delicate diferențe. A-și ~ gândurile. [Sil. nu-an-] /<fr. nuancer

nuanțà v. 1. a dispune colorile după nuanțe; 2. fig. a stabili gradațiunile, micile diferențe.

nuanțéz v. tr. (fr. nuancer). Fac să treacă gradat de la o nuanță la alta. Fig. Exprim diferențele delicate: a-țĭ nuanța cugetările.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nuanțáre (nu-an-) s. f., g.-d. art. nuanțắrii; pl. nuanțắri

nuanțáre s. f. (sil. nu-an-), g.-d. art. nuanțării; pl. nuanțări

nuanțá (a ~) (nu-an-) vb., ind. prez. 3 nuanțeáză

nuanțá vb. (sil. nu-an-), ind. prez. 1 sg. nuanțéz, 3 sg. și pl. nuanțeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NUANȚARE s. dozaj, dozare, gradare. (~ efectelor.)

arată toate definițiile

Intrare: nuanțare
nuanțare substantiv feminin
  • silabație: nu-an- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuanțare
  • nuanțarea
plural
  • nuanțări
  • nuanțările
genitiv-dativ singular
  • nuanțări
  • nuanțării
plural
  • nuanțări
  • nuanțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: nuanța
  • silabație: nu-an-ța info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nuanța
  • nuanțare
  • nuanțat
  • nuanțatu‑
  • nuanțând
  • nuanțându‑
singular plural
  • nuanțea
  • nuanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nuanțez
(să)
  • nuanțez
  • nuanțam
  • nuanțai
  • nuanțasem
a II-a (tu)
  • nuanțezi
(să)
  • nuanțezi
  • nuanțai
  • nuanțași
  • nuanțaseși
a III-a (el, ea)
  • nuanțea
(să)
  • nuanțeze
  • nuanța
  • nuanță
  • nuanțase
plural I (noi)
  • nuanțăm
(să)
  • nuanțăm
  • nuanțam
  • nuanțarăm
  • nuanțaserăm
  • nuanțasem
a II-a (voi)
  • nuanțați
(să)
  • nuanțați
  • nuanțați
  • nuanțarăți
  • nuanțaserăți
  • nuanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • nuanțea
(să)
  • nuanțeze
  • nuanțau
  • nuanța
  • nuanțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nuanțare

etimologie:

  • vezi nuanța
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

nuanța

  • 1. A reproduce, a reda nuanțele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanțe.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. A îmbina culorile în așa fel, încât trecerea de la una la alta să se observe foarte puțin.
      surse: DN
  • 2. figurat A pune în evidență (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a da expresie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: colora attach_file 2 exemple
    exemple
    • A-și nuanța stilul.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv El vibra de patriotism și de iubirea aproapelui. Poate că uneori nu nuanța destul. MACEDONSKI, O. IV 112.
      surse: DLRLC

etimologie: