gradare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 107 / Pl: ~dări / E: grada] 1 Împărțire în grade (12). 2 Împărțire în raport cu o scară, un punct de reper, un eșalon etc. 3-4 Mărire sau micșorare încetul cu încetul. 5 Conferire a unui grad (28) într-o ierahie militară. 6 Măsurare cu un aparat a unei substanțe lichide pentru a-i constata tăria, puritatea etc.

GRADARE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada; marcarea diviziunilor pe o scară de măsură a unui instrument. Gradarea termometrului.

GRADARE s.f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei; împărțire în grade, gradație. [< grada].

gradare s. f., g.-d. art. gradării; pl. gradări

gradare s. f., g.-d. art. gradării; pl. gradări

gradare s. f., g.-d. art. gradării; pl. gradări

GRADÁRE (< grada) s. f. 1. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. 2. (Dr.) gradarea pedepselor = stabilire legală a ordinii pedepselor din punctul de vedere al gravității (ex. muncă silnică pe viață, muncă silnică pe timp limitat, temniță grea, închisoare corecțională etc.).

GRADARE s. v. dozare.

GRADARE s. dozaj, dozare, nuanțare. (~ efectelor.)