gradare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 107 / Pl: ~dări / E: grada] 1 Împărțire în grade (12). 2 Împărțire în raport cu o scară, un punct de reper, un eșalon etc. 3-4 Mărire sau micșorare încetul cu încetul. 5 Conferire a unui grad (28) într-o ierahie militară. 6 Măsurare cu un aparat a unei substanțe lichide pentru a-i constata tăria, puritatea etc.

GRADARE, gradări, s. f. Acțiunea de a grada; marcarea diviziunilor pe o scară de măsură a unui instrument. Gradarea termometrului.

GRADARE s.f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei; împărțire în grade, gradație. [< grada].

gradare s. f., g.-d. art. gradării; pl. gradări

gradare s. f., g.-d. art. gradării; pl. gradări

gradare s. f., g.-d. art. gradării; pl. gradări

GRADARE s. v. dozare.

GRADARE s. dozaj, dozare, nuanțare. (~ efectelor.)

GRADÁRE (< grada) s. f. 1. Acțiunea de a grada și rezultatul ei. 2. (Dr.) gradarea pedepselor = stabilire legală a ordinii pedepselor din punctul de vedere al gravității (ex. muncă silnică pe viață, muncă silnică pe timp limitat, temniță grea, închisoare corecțională etc.).