info
Varianta nturnat este o formă elidată a lui înturnat,înturna.

3 intrări

27 de definiții

din care

Explicative DEX

ÎNTURNA, întorn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.

ÎNTURNA, întorn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.

ÎNTURNAT s. n. (Reg.) Înturnare. – V. înturna.

întorna v vz înturna

întornat, ~ă a vz înturnat2

înturna [At: CORESI, PS. 20 / V: (înv) ~truna / Pzi: întorn / E: în- + turna] (Reg) 1-2 vtr (A face pe cineva să vină sau) a veni înapoi de unde a plecat Si: a (se) întoarce, a (se) înapoia. 3 vt (D. o stare afectivă) A cuprinde pe cineva din nou. 4-5 vtr A (se) îndrepta în direcția opusă celei în care se deplasa. 6-7 vtr A (se) întoarce de pe o parte pe alta Si: a (se) învârti, a (se) suci. 8 vt (D. un obiect) A întoarce cu josul în sus. 9 vt A reveni asupra celor spuse. 10 vt (Mtp; d. farmece) A întoarce asupra celui care l-a făcut. 11 vt (Rar; d. boli) A reveni. 12 vr (Rar) A-și renega religia. 13 vt (Îe) A ~ inima pe cineva să ... A simți nevoia să ... 14 vt (D. un împrumut) A restitui. 15 vt (D. un lucru amanetat) A da înapoi, la primirea banilor.

înturnat1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: înturna] 1 (Înv; fig) Pocăință. 2-12 Înturnare (2-12). 13 (Mpp) Vărsătură.

înturnat2, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: înturna] 1-2 a Care (a fost determinat să vină sau) a venit înapoi de unde a plecat. 3 sn (Îe) A merge pe ~e A pleca pentru scurt timp. 4 a (D. un copil; îe) ~ de la țâță Lăsat să sugă după ce a fost înțărcat. 5 a Cuprins din nou de o stare afectivă. 6 a Întors de pe o parte pe alta. 7 a (D. obiecte sau corpuri) Așezat cu josul în sus. 8 a Curbat. 9 a Încovoiat. 10 a (D. o parte a corpului) Răsucit într-o parte. 11 a Care a revenit asupra celor spuse. 12 a (D. lucruri datorate) Restituit. 13 a (Mtp; d. farmece) Întors (20). 14 a (D. o boală) Revenit. 15 sn (Reg) Smântână fiartă cu unt în care se sfărâmă pâine de grâu.

ÎNTURNAT s. n. Înturnare. – V. înturna.

ÎNTURNA, întorn, vb. I. 1. Refl. A se întoarce (din drum), a se înapoia, a reveni. Dar să mă întorn unde lăsasem, adică la început. ARGHEZI, P. T. 84. S-a nemerit să apucați tot pe un drum ca să vă înturnați la domiciliu. CARAGIALE, O. I 46. Rămîi aici pînă la noapte, cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97. Sîrbul se tot ducea... Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina. ALECSANDRI, P. P. 108. ◊ Tranz. Suflă, doamne-un vînt, Suflă-l pe pămînt... Mîndra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. (Fig.) Gîndul meu pe unde-aleargă Nu-i pasăre să-l întreacă... Numai puiul, dacă-ar vrea, Ca vîntul l-ar înturna. SEVASTOS, C. 84. 2. Tranz. A întoarce în altă parte, a îndrepta (în altă direcție), a mișca în direcție opusă. Se oprea din cînd în cînd și înturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU, E. 122. Îi înturnai spatele. MARIAN, S. 66. Înturnă ochii și zări acele patru capete spăriate. NEGRUZZI, S. I 78. ◊ Fig- De ce taci cînd, fermecată, Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206. ◊ Refl. Înturnîndu-se către munte, Lăzureanul dădu drumul unui strigăt puternic. SADOVEANU, O. A. II 207. Făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298. Se înturnă către boieri și zise... NEGRUZZI, S. I 148. 3. Tranz. (Popular, despre stări fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva) din nou, a-i reveni (cuiva), v. întoarce. Te apucă și afurisita de boală; al patrulea an de cînd te tot întoarnă. CONTEMPORANUL, VII 490. Dragostea mă-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 9.

A SE ÎNTURNA mă întorn intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se înapoia; a se întoarce. 2) înv. A se întoarce cu fața (spre ceva sau cineva). /în + a turna

A ÎNTURNA întorn tranz. 1) A face să se întoarne; a înapoia; a întoarce. 2) (despre boli sau alte stări) A lovi din nou; a întoarce. /în + a turna

înturnà v. a întoarce din cale: să mă întorn cu vara4. [Vechiu-rom. turna = lat. medieval TORNARE, a se înturna].

întórn, a -urná v. tr. (în și torn saŭ lat *intornare). Întorc, aduc acasă: Dumnezeŭ să te întoarne cu bine. (Cr.). Distorc, recapăt (baniĭ ș. a.). Îmĭ întorn vorba, îmĭ schimb vorba (hotărîrea, învoĭala, promisiunea). V. refl. Revin la punctu de plecare: mă’ntorn acasă. Ploile se’ntoarnă, ploile revin. – E bine să se deosebească mă’ntorn (acasă) de mă’ntorc (la dreapta, în pat).

Ortografice DOOM

înturna (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. întorn, 2 sg. întorni, 3 întoarnă; conj. prez. 1 sg. să întorn, 3 să întoarne

înturnat (reg.) s. n.

înturna (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întoarnă

înturnat (reg.) s. n.

înturna vb., ind. prez. 1 sg. întorn, 3 sg. și pl. întoarnă

înturnat s. n.

Sinonime

ÎNTURNA vb. v. da, înapoia, întoarce, plăti, reapărea, recidiva, restitui, reveni, veni.

ÎNTURNAT s. v. înapoiere, întoarcere, revenire, venire.

înturna vb. v. DA. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. PLĂTI. REAPĂREA. RECIDIVA. RESTITUI. REVENI. VENI.

înturnat s. v. ÎNAPOIERE. ÎNTOARCERE. REVENIRE. VENIRE.

Regionalisme / arhaisme

înturná, v.t.r. (reg.) A (se) întoarce: „Cine focu o grebla? / Mândruțu' dac-a-nturna” (Papahagi, 1925: 170). – Din în- + turna (DEX, MDA).

înturnát, -ă, înturnați, -te, adj. Întors (de undeva), revenit. – Din înturna.

înturna, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) întoarce: „Cine focu o grebla? / Mândruțu’ dac-a-nturna” (Papahagi, 1925: 170). – Din în- + turna (< lat. tornare) (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

înturna, vb. tranz., refl. – A (se) întoarce: „Cine focu o grebla? / Mândruțu’ dac-a-nturna” (Papahagi 1925: 170). – Lat. tornare (Felecan 2011).

Intrare: înturna
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnare
  • ‑nturnare
  • înturnat
  • ‑nturnat
  • înturnatu‑
  • ‑nturnatu‑
  • înturnând
  • ‑nturnând
  • înturnându‑
  • ‑nturnându‑
singular plural
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
  • înturnați
  • ‑nturnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întorn
  • ‑ntorn
(să)
  • întorn
  • ‑ntorn
  • înturnam
  • ‑nturnam
  • înturnai
  • ‑nturnai
  • înturnasem
  • ‑nturnasem
a II-a (tu)
  • întorni
  • ‑ntorni
(să)
  • întorni
  • ‑ntorni
  • înturnai
  • ‑nturnai
  • înturnași
  • ‑nturnași
  • înturnaseși
  • ‑nturnaseși
a III-a (el, ea)
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
(să)
  • întoarne
  • ‑ntoarne
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnă
  • ‑nturnă
  • înturnase
  • ‑nturnase
plural I (noi)
  • înturnăm
  • ‑nturnăm
(să)
  • înturnăm
  • ‑nturnăm
  • înturnam
  • ‑nturnam
  • înturnarăm
  • ‑nturnarăm
  • înturnaserăm
  • ‑nturnaserăm
  • înturnasem
  • ‑nturnasem
a II-a (voi)
  • înturnați
  • ‑nturnați
(să)
  • înturnați
  • ‑nturnați
  • înturnați
  • ‑nturnați
  • înturnarăți
  • ‑nturnarăți
  • înturnaserăți
  • ‑nturnaserăți
  • înturnaseți
  • ‑nturnaseți
a III-a (ei, ele)
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
(să)
  • întoarne
  • ‑ntoarne
  • înturnau
  • ‑nturnau
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnaseră
  • ‑nturnaseră
întorna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înturnat (adj.)
înturnat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înturnat
  • ‑nturnat
  • înturnatul
  • înturnatu‑
  • ‑nturnatul
  • ‑nturnatu‑
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnata
  • ‑nturnata
plural
  • înturnați
  • ‑nturnați
  • înturnații
  • ‑nturnații
  • înturnate
  • ‑nturnate
  • înturnatele
  • ‑nturnatele
genitiv-dativ singular
  • înturnat
  • ‑nturnat
  • înturnatului
  • ‑nturnatului
  • înturnate
  • ‑nturnate
  • înturnatei
  • ‑nturnatei
plural
  • înturnați
  • ‑nturnați
  • înturnaților
  • ‑nturnaților
  • înturnate
  • ‑nturnate
  • înturnatelor
  • ‑nturnatelor
vocativ singular
plural
întornat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înturnat (s.n.)
înturnat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înturnat
  • ‑nturnat
  • înturnatul
  • înturnatu‑
  • ‑nturnatul
  • ‑nturnatu‑
plural
  • înturnaturi
  • ‑nturnaturi
  • înturnaturile
  • ‑nturnaturile
genitiv-dativ singular
  • înturnat
  • ‑nturnat
  • înturnatului
  • ‑nturnatului
plural
  • înturnaturi
  • ‑nturnaturi
  • înturnaturilor
  • ‑nturnaturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înturna, întornverb

regional
  • 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia, a (se) întoarce. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar să mă întorn unde lăsasem, adică la început. ARGHEZI, P. T. 84. DLRLC
    • format_quote S-a nemerit să apucați tot pe un drum ca să vă înturnați la domiciliu. CARAGIALE, O. I 46. DLRLC
    • format_quote Rămîi aici pînă la noapte, cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97. DLRLC
    • format_quote Sîrbul se tot ducea... Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina. ALECSANDRI, P. P. 108. DLRLC
    • format_quote Suflă, doamne-un vînt, Suflă-l pe pămînt... Mîndra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. DLRLC
    • format_quote figurat Gîndul meu pe unde-aleargă Nu-i pasăre să-l întreacă... Numai puiul, dacă-ar vrea, Ca vîntul l-ar înturna. SEVASTOS, C. 84. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Te apucă și afurisita de boală; al patrulea an de cînd te tot întoarnă. CONTEMPORANUL, VII 490. DLRLC
      • format_quote Dragostea mă-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 9. DLRLC
  • 2. A (se) îndrepta în altă direcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se oprea din cînd în cînd și înturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU, E. 122. DLRLC
    • format_quote Îi înturnai spatele. MARIAN, S. 66. DLRLC
    • format_quote Înturnă ochii și zări acele patru capete spăriate. NEGRUZZI, S. I 78. DLRLC
    • format_quote figurat De ce taci cînd, fermecată, Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206. DLRLC
    • format_quote Înturnîndu-se către munte, Lăzureanul dădu drumul unui strigăt puternic. SADOVEANU, O. A. II 207. DLRLC
    • format_quote Făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298. DLRLC
    • format_quote Se înturnă către boieri și zise... NEGRUZZI, S. I 148. DLRLC
  • 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + turna DEX '09 DEX '98

înturnat, înturnaturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi înturna DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.