2 intrări

14 definiții

NOVÍCE, novici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. 2. Adj. Care nu are experiența vieții. 3. S. m. și f. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 4. S. m. și f. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.

NOVÍCE, novici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. ♦ (Adjectival) Care nu are experiența vieții. 2. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 3. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.

NOVÍCE, novici, -e, s. m. și f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva; începător. V. ucenic, neofit. Ca toți novicii la comandă, căpitanul dă ordine complete. CAMIL PETRESCU, U. N. 317. Cîrmaciul oftează, Matrozii melancolic cîntă... Novicii în port se coboară, Spre rîs și petrecere zboară. MACEDONSKI, O. I 153. ♦ (Adjectival) Cu suflet curat, nevinovat, candid, inocent. După aceasta, veni una, încă copilă, încă novice: timidă și sperioasă. BOLINTINEANU, O. 391. 2. Persoană care a intrat într-o mănăstire și are de făcut un stagiu pînă la călugărire.

!novíce adj. m., s. m., pl. novíci; adj. f., s. f. sg. și pl. novíce

novíce s. f., g.-d. art. novícei; pl. novíce

NOVÍCE s. v. debutant, începător.

NOVÍCE s.m. și f. 1. Persoană intrată de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 2. Începător neexperimentat (într-o profesiune, într-un meșteșug etc.). [Cf. fr. novice, it. novizio, lat. novicius].

NOVÍCE s. m. f. 1. cel intrat de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 2. începător într-un domeniu oarecare. (< fr. novice, lat. novicius)

NOVÍCE ~e (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face primii pași într-un domeniu de activitate; începător; debutant. /<fr. novice, lat. novicius

novice m. 1. cel ce a intrat de curând într’o mânăstire; 2. ucenic de matelot. ║ a. care e puțin exersat: orator novice.

* novíce adj., pl. tot așa (fr. novice, d. lat. novicius, d. nouvus, noŭ. P. formă. cp. cu factice). Începător, fără exercițiŭ, fără îndemînare: orator novice. Călugăr de curînd intrat într’o mînăstire catolică. Subst. Un novice.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

novíce s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR.

Intrare: novice
substantiv feminin (F104) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular novice novicea
plural novice novicele
genitiv-dativ singular novice novicei
plural novice novicelor
vocativ singular
plural
Intrare: novice
substantiv masculin (M51) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular novice novicele
plural novici novicii
genitiv-dativ singular novice novicelui
plural novici novicilor
vocativ singular
plural