5 intrări

47 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

not sn [At: ȘINCAI, HR. II, 127/28 / Pl: ~uri / E: pvb nota2] (Îrg) 1 Înot. 2 (Îlav) În ~ sau cu (ori a, de-a) ~ul Înotând.

1) not n., fără pl. (d. verbu înot). Acțiunea de a înota. Se uzitează numaĭ în loc. adv. în not, înotînd: a trece Dunărea în not. – Fals scris înot saŭ înnot.

ÎNOT s. n. Plutire și înaintare (a unor ființe) la suprafața sau în interiorul apei, deplasare în apă prin mișcări ritmice cu brațele și cu picioarele. ◊ Loc. adv. De-a înotul = înotând. ♦ (Adverbial) înotând. – Din înota (derivat regresiv).

ÎNOTA, înot, vb. I. Intranz. 1. A se deplasa în apă cu mișcări ritmice. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. ♦ Fig. A fi copleșit, apăsat de ceva. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ Fig. A avea ceva din abundență. – Lat. pop. innotare.

înot sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 286/6 / S și: (nrc) înnot / E: înota drr] 1 Plutire și înaintare a unor ființe la suprafața sau în interiorul apei prin mișcări ritmice făcute cu mâinile și cu picioarele Si: înotare, înotat. 2 av Înotând. 3 sn (Îlav) De-a ~ul Înotând. 4 (Îe) A o da (sau a se da sau a-și da calul) ~ A trece o apă înot.

înota vi [At: CORESI, EV. 56/2 / V: (îrg) an~ / S și: (nrc) înno~ / Pzi: înot / E: ml *(in)notare] 1 A se mișca ritmic pentru a înainta la suprafața apei sau în apă. 2 A pluti. 3 A fi înconjurat de lichid din toate părțile. 4 (Fig) A fi copleșit, apăsat de ceva. 5 (Fig) A înainta cu greu prin noroi, zăpadă etc. 6 (Fig) A avea ceva din abundență.

nota2 vi [At: COD. VOR. 82/30 / V: (înv) nuta / Pzi: not / E: ml notare] (Îrg) 1 (D. ființe) A înota. 2 (D. nave sau, pex, d. călători de pe nave) A naviga.

ÎNOT s. n. Plutire și înaintare (a unor ființe) la suprafața sau în interiorul apei, deplasare în apă prin mișcări ritmice. ◊ Loc. adv. De-a înotul = înotând. ♦ (Adverbial) Înotând. – Din înota (derivat regresiv).

ÎNOTA, înot, vb. I. Intranz. 1. A se mișca ritmic pentru a pluti și a înainta la suprafața apei sau în apă. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. ♦ Fig. A fi copleșit, apăsat de ceva. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ Fig. A avea ceva din abundență. – Lat. pop. innotare.

ÎNOT s. n. Plutire și înaintare în apă cu ajutorul anumitor mișcări ritmice făcute cu membrele corpului sau (la animale) și cu alte părți ale corpului. Tinerii spun ce furtuni au prididit... și cîți delfini au întrecut la înot. DELAVRANCEA, S. 66. ◊ Loc. adv. De-a înotul = înotînd. (Poetic) Luceafărul... Vedea ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine; Cum izvorînd îl înconjor Ca niște mări, de-a-notul. EMINESCU, O. I 176. ♦ (Adverbial, în construcție cu verbele «a trece», «a străbate» etc.) Înotînd. Am văzut aproape de mine, intrînd înot subt podul plaurului pe care ne aflam, o broască țestoasă. SADOVEANU, N. F. 67. Se aruncă cu calul în apă, o trece înot dincolo de cela mal. CREANGĂ, P. 237. Să trecem înot Apa Mării Negre. TEODORESCU, P. P. 57. ◊ Expr. A (se) da înot = a trece o apă înotînd; a înota. Se gîndea Că mare-i Cerna, Că neagră-i apa, Și că s-o-neca Înot deac-o da. TEODORESCU, P. P. 426. Și-not mi se da Și se cufunda. ALECSANDRI, P. P. 117. (Tranz., cu privire la animale) În apă sărea, Calu-not își da. TEODORESCU, P. P. 428. ♦ (Rar) Plutire. Avîntul și-l legase de-al vasului înot. MACEDONSKI, O. I 108.

ÎNOTA, înot, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe) A pluti pe apă, înaintînd cu ajutorul unor anumite mișcări ritmice făcute cu membrele corpului sau (la animale) și cu alte părți ale corpului. Cînd baba înota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori. EMINESCU, N. 24. Înoată voinicește, Taie-o brazdă, taie nouă, Taie Dunărea în două. ALECSANDRI, P. III 162. Marea fiind liniștită și limpede, mă depărtai de mal mai mult decît obicinuit, înotînd pe spinare. id. O. P. 274. ◊ Fig. Problemele în care înot abia ținîndu-mă la suprafață... se complică în fiecare zi. IBRĂILEANU, A. 98. Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn’ la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare. IOSIF, V. 71. Dar ce-i în grîu? O fată – Înoată-n spice pînă-n brîu. COȘBUC, P. I 170. ♦ Tranz. (Rar, complementul indică o apă) A trece înot. Peste munți treceți, Marea ajungeți. Marea înotați. TEODORESCU, P. P. 401. Bărbat oi lua Care s-a afla Dunărea să-noate. ALECSANDRI, P. P. 122. ♦ Fig. A pluti, a se mișca într-un mediu. O țintă de lumină prin umbră viu înoată. ALECSANDRI, P. A. 167. Astă lună ce înoată în tărie, Ca fanal purtat de valuri pe a mărilor cîmpie. ALEXANDRESCU, P. 138. 2. Fig. A fi cufundat în ceva, a fi înconjurat din toate părțile de ceva, a fi cuprins, copleșit de ceva. Ochii înotau în lacrimi și tot sîngele i se urcase în obraz. VLAHUȚĂ, O. A. 123. Sufletu-i acum înoată în bucurie. ODOBESCU, S. III 84. Tristă le e inima, Că le-noată-n voie rea. TEODORESCU, P. P. 231. ♦ A avea din abundență ceva. Înoată în bani. 3. Fig. A străbate cu greu. Văzu un mînzuc roșietic, cu zurgălău la gît, abia înotînd prin glod. CAMILAR, N. I 29. Mi-l închipui încă o dată, cum a trecut peste munți, bătut de vînturi, înotînd în zăpadă, cu stiva de lemne în spinare. BOGZA, Ț. 33. Cu mare greutate înotam prin troianul de omăt. CONTEMPORANUL, III 570. – Variantă: (regional) nota (TEODORESCU, P. P. 61) vb. I.

ÎNOTA, înot, vb. I. Intranz. 1. A pluti pe apă, înaintînd cu ajutorul anumitor mișcări ritmice făcute cu mîinile și cu picioarele. ♦ Tranz. (Rar) A trece înot o apă. ♦ Fig. A pluti, a se mișca într-un mediu. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă). 2. Fig. A fi cufundat în ceva; a fi cuprins, copleșit de ceva. ♦ A avea din abundență ceva. ◊ Expr. A înota în miere = a-i merge foarte bine. – Lat. innotare (= natare).

NOT(O)- elem. „spate, spinare”. (< fr. noto-, cf. gr. notos)

ÎNOT n. Plutire și înaintare pe suprafața apei sau în apă prin mișcări ritmice. /v. a înota

A ÎNOTA înot intranz. 1) (despre ființe) A se deplasa prin apă, făcând mișcări ritmice. 2) A străbate un mediu. ~ prin noroi. 3) fig. A fi prins din toate părțile (de ceva). Ochii îi înoată în lacrimi. 4) fig. A trăi, lăfăindu-se. ~ în belșug. /<lat. innotare

înnot adv. înnotând: trece înnot dincolo.

înnotà v. 1. a se susține și a înainta pe suprafața apei; 2. fig. a păși în mijlocul unei mase lichide: a înnota în sânge; 3. a pluti: pe un cal să s’arunce și prin văzduh sâ’noate AL. [Lat. *NOTARE = NATARE].

2) înót, a v. intr. (lat. *innotare [= cl. innatare], care vine din *nautare, *notare, de unde și vrom. not, a nuta; it. notare și nuotare, vfr. noer.Înoată, să înoate. V. nautic, navă). Vechĭ. Navig. Azĭ. Mă susțin pe apă stînd orĭ înaintînd pin mișcarea mînilor și picĭoarelor. Fig. Înot în bogăție, îs foarte bogat. Înot în sînge, îs foarte plin de sînge. – Și înnot. În Oaș a nota (lat. *annotare). Vechĭ și not, a nuta: noată (PsS.) = plutește, návigă.

1) înót n., pl. urĭ. Înotat, acțiunea de a înota: înotu e plăcut. V. not 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înot, 2 sg. înoți, 3 înoa; conj. prez. 1 sg. să înot, 3 să înoate; imper. 2 sg. afirm. înoa

înota (a ~) vb., ind. prez. 3 înoa

înota vb., ind. prez. 1 sg. înot, 3 sg. și pl. înoată, perf. s. 1 sg. înotai

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNOT s. înotare, înotat, (pop.) înotătură.

ÎNOT s. înotare, înotat, (pop.) înotătură.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înota (-t, -at), vb.1. A se mișca ritmic pentru a pluti și înainta în apă. – 2. A pluti. – 3. A avea ceva din abundență. – 4. A fi cufundat într-un lichid. – 5. A vîsli, a naviga. – Var. înnota, (înv.) nota.Mr. (a)not, (a)notare. Lat. *notāre în loc de natare (Diez, I, 291; Densusianu, Hlr., 89; Pușcariu 868; Candrea-Dens., 1263; REW 4443; DAR; Rosetti, I, 159), cf. alb. notoń (Meyer 311; Philippide, II, 648), it. nuotare, prov. nodar, v. fr. noer (it. natare, prov., cat., sp., port. nadar provin direct din clasicul natare). Pentru schimbarea ao din latină și justificarea ei indoeurop., cf. Skok, Arch. Rom., III, 130. Ultimul sens este înv. Der. înot, adv. (înotînd), postverbal de la var. înv.; înot, s. n. (natație); înotător, adj. (care înoată); înotătoare, s. f. (aripioară a peștilor; colac de înotat); notăriță, s. f. (pasăre acvatică, Phalaropus hiperboreus); notătoare, s. f. (plantă acvatică, Potamogeton natans).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

not, noturi, s.n. (înv. și reg.) înot.

NOT-, v. NOTO-1.~algie (v. -algie), s. f., durere în partea dorsală a corpului; ~encefalocel (v. -encefalo-, v. -cel2), s. n., malformație congenitală caracterizată prin hernierea encefalului sub forma unei tumori prin regiunea occipitală a craniului.

nota, not, vb. I (înv. și reg.) 1. a înota. 2. (despre nave și marinari) a naviga, de a pluti.

NOTO-1 „spate, spinare, dorsal”. ◊ gr. notos „spate, spinare” > fr. noto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. noto-.~cord (v. -cord), s. n., schelet axial primitiv al embrionului animalelor cordate, din care derivă coloana vertebrală; ~mel (v. -mel1), s. m., monstru la care membrele supranumerare sînt prinse în partea de dinapoi a corpului; ~riz (v. -riz), adj., (despre crucifere) cu radicula plasată pe partea dorsală a cotiledoanelor; ~trib (v. -trib), adj., (despre polen) transportat pe spatele insectei care realizează polenizarea.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Piscem natare doces (lat. „Înveți peștele să înoate”) – Dicton care se adresează acelora care se cred mai specialiști decît specialiștii într-o anumită activitate, adică, acelora care – cum îndeobște se spune – vor să vîndă castraveți la grădinar.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a înota în aur / în bani expr. a fi bogat.

Intrare: Not
nume propriu (I3)
  • Not
Intrare: not
not2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • not
  • notul
  • notu‑
plural
  • noturi
  • noturile
genitiv-dativ singular
  • not
  • notului
plural
  • noturi
  • noturilor
vocativ singular
plural
Intrare: înot
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înot
  • ‑not
  • înotul
  • înotu‑
  • ‑notul
  • ‑notu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înot
  • ‑not
  • înotului
  • ‑notului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: înota
verb (VT58)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înota
  • ‑nota
  • înotare
  • ‑notare
  • înotat
  • ‑notat
  • înotatu‑
  • ‑notatu‑
  • înotând
  • ‑notând
  • înotându‑
  • ‑notându‑
singular plural
  • înoa
  • ‑noa
  • înotați
  • ‑notați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înot
  • ‑not
(să)
  • înot
  • ‑not
  • înotam
  • ‑notam
  • înotai
  • ‑notai
  • înotasem
  • ‑notasem
a II-a (tu)
  • înoți
  • ‑noți
(să)
  • înoți
  • ‑noți
  • înotai
  • ‑notai
  • înotași
  • ‑notași
  • înotaseși
  • ‑notaseși
a III-a (el, ea)
  • înoa
  • ‑noa
(să)
  • înoate
  • ‑noate
  • înota
  • ‑nota
  • înotă
  • ‑notă
  • înotase
  • ‑notase
plural I (noi)
  • înotăm
  • ‑notăm
(să)
  • înotăm
  • ‑notăm
  • înotam
  • ‑notam
  • înotarăm
  • ‑notarăm
  • înotaserăm
  • ‑notaserăm
  • înotasem
  • ‑notasem
a II-a (voi)
  • înotați
  • ‑notați
(să)
  • înotați
  • ‑notați
  • înotați
  • ‑notați
  • înotarăți
  • ‑notarăți
  • înotaserăți
  • ‑notaserăți
  • înotaseți
  • ‑notaseți
a III-a (ei, ele)
  • înoa
  • ‑noa
(să)
  • înoate
  • ‑noate
  • înotau
  • ‑notau
  • înota
  • ‑nota
  • înotaseră
  • ‑notaseră
nuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V58)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nota
  • notare
  • notat
  • notatu‑
  • notând
  • notându‑
singular plural
  • noa
  • notați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • not
(să)
  • not
  • notam
  • notai
  • notasem
a II-a (tu)
  • noți
(să)
  • noți
  • notai
  • notași
  • notaseși
a III-a (el, ea)
  • noa
(să)
  • noate
  • nota
  • notă
  • notase
plural I (noi)
  • notăm
(să)
  • notăm
  • notam
  • notarăm
  • notaserăm
  • notasem
a II-a (voi)
  • notați
(să)
  • notați
  • notați
  • notarăți
  • notaserăți
  • notaseți
a III-a (ei, ele)
  • noa
(să)
  • noate
  • notau
  • nota
  • notaseră
Intrare: noto (spate)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

not, noturisubstantiv neutru

învechit regional
etimologie:

înotsubstantiv neutru

  • 1. Plutire și înaintare (a unor ființe) la suprafața sau în interiorul apei, deplasare în apă prin mișcări ritmice cu brațele și cu picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tinerii spun ce furtuni au prididit... și cîți delfini au întrecut la înot. DELAVRANCEA, S. 66. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Înotând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am văzut aproape de mine, intrînd înot subt podul plaurului pe care ne aflam, o broască țestoasă. SADOVEANU, N. F. 67. DLRLC
      • format_quote Se aruncă cu calul în apă, o trece înot dincolo de cela mal. CREANGĂ, P. 237. DLRLC
      • format_quote Să trecem înot Apa Mării Negre. TEODORESCU, P. P. 57. DLRLC
    • 1.2. rar Plutire. DLRLC
      sinonime: plutire
      • format_quote Avîntul și-l legase de-al vasului înot. MACEDONSKI, O. I 108. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De-a înotul = înotând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote poetic Luceafărul... Vedea ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine; Cum izvorînd îl înconjor Ca niște mări, de-a-notul. EMINESCU, O. I 176. DLRLC
    • chat_bubble A (se) da înot = a trece o apă înotând. DLRLC
      sinonime: înota
      • format_quote Se gîndea Că mare-i Cerna, Că neagră-i apa, Și că s-o-neca Înot deac-o da. TEODORESCU, P. P. 426. DLRLC
      • format_quote Și-not mi se da Și se cufunda. ALECSANDRI, P. P. 117. DLRLC
      • format_quote tranzitiv (Cu privire la animale) În apă sărea, Calu-not își da. TEODORESCU, P. P. 428. DLRLC
etimologie:

înota, înotverb

  • 1. A se deplasa în apă cu mișcări ritmice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd baba înota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori. EMINESCU, N. 24. DLRLC
    • format_quote Înoată voinicește, Taie-o brazdă, taie nouă, Taie Dunărea în două. ALECSANDRI, P. III 162. DLRLC
    • format_quote Marea fiind liniștită și limpede, mă depărtai de mal mai mult decît obicinuit, înotînd pe spinare. ALECSANDRI, O. P. 274. DLRLC
    • format_quote figurat Problemele în care înot abia ținîndu-mă la suprafață... se complică în fiecare zi. IBRĂILEANU, A. 98. DLRLC
    • format_quote figurat Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn’ la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare. IOSIF, V. 71. DLRLC
    • format_quote figurat Dar ce-i în grîu? O fată – Înoată-n spice pînă-n brîu. COȘBUC, P. I 170. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar A trece înot. DLRLC
      • format_quote Peste munți treceți, Marea ajungeți. Marea înotați. TEODORESCU, P. P. 401. DLRLC
      • format_quote Bărbat oi lua Care s-a afla Dunărea să-noate. ALECSANDRI, P. P. 122. DLRLC
    • 1.2. figurat A se mișca într-un mediu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pluti
      • format_quote O țintă de lumină prin umbră viu înoată. ALECSANDRI, P. A. 167. DLRLC
      • format_quote Astă lună ce înoată în tărie, Ca fanal purtat de valuri pe a mărilor cîmpie. ALEXANDRESCU, P. 138. DLRLC
  • 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ochii înotau în lacrimi și tot sîngele i se urcase în obraz. VLAHUȚĂ, O. A. 123. DLRLC
    • 2.1. figurat A fi copleșit, apăsat de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sufletu-i acum înoată în bucurie. ODOBESCU, S. III 84. DLRLC
      • format_quote Tristă le e inima, Că le-noată-n voie rea. TEODORESCU, P. P. 231. DLRLC
    • 2.2. figurat A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Văzu un mînzuc roșietic, cu zurgălău la gît, abia înotînd prin glod. CAMILAR, N. I 29. DLRLC
      • format_quote Mi-l închipui încă o dată, cum a trecut peste munți, bătut de vînturi, înotînd în zăpadă, cu stiva de lemne în spinare. BOGZA, Ț. 33. DLRLC
      • format_quote Cu mare greutate înotam prin troianul de omăt. CONTEMPORANUL, III 570. DLRLC
    • 2.3. figurat A avea ceva din abundență. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Înoată în bani. DLRLC
      • chat_bubble A înota în miere = a-i merge foarte bine. DLRM
etimologie:

notoelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „spate, spinare”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.