8 definiții pentru plutire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUTÍRE, plutiri, s. f. 1. Faptul de a pluti; menținere sau mișcare a unui corp pe suprafața unui lichid sau în masa unui fluid. 2. Transport organizat de mărfuri sau de persoane care se face pe o navă; trafic pe apă; navigație. – V. pluti.

PLUTÍRE, plutiri, s. f. 1. Faptul de a pluti; menținere sau mișcare a unui corp pe suprafața unui lichid sau în masa unui fluid. 2. Transport organizat de mărfuri sau de persoane care se face pe o navă; trafic pe apă; navigație. – V. pluti.

plutire sf [At: MARCOVICI, D. 13/25 / Pl: ~ri / E: pluti] 1 Menținere a unei nave, a unui corp plutitor, a unei ființe la suprafața unui lichid în care se află parțial cufundat. 2 (Pex) Deplasare a unei nave sau a unui corp pe suprafața unui lichid în care se află parțial cufundat. 3 Călătorie cu o navă, cu o ambarcație, cu un obiect plutitor. 4 (Spc) Transport organizat de mărfuri sau de persoane care se face cu o navă, pe un itinerar determinat. 5 Trafic pe apă Si: navigație. 6-7 (Menținere sau) deplasare lină a păsărilor prin văzduh cu ajutorul aripilor.

PLUTÍRE, plutiri, s. f. 1. Acțiunea de a pluti; menținere sau mișcare a unui corp pe suprafața unui lichid sau în masa unui fluid. [Pasărea] de-abia înainta, legănîndu-se în plutirea liniștită a vulturului. CAZABAN, V. 32. Corabia în plutirea ei se părea ca o pasere ce zboară. DRĂGHICI, R. 9. 2. (Învechit) Navigație. Ar trebui să se asocieze, ca să înființeze o plutire națională pe Dunăre. I. IONESCU, M. 389.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plutire s. f., g.-d. art. plutirii; pl. plutiri

plutire s. f., g.-d. art. plutirii; pl. plutiri

plutíre s. f., g.-d. art. plutírii; pl. plutíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLUTÍRE s. 1. v. navigație. 2. v. zbor.

PLUTIRE s. 1. (MAR.) navigație. (În timpul ~ pe ocean.) 2. planare, zbor. (~ păsărilor în văzduh.)

Intrare: plutire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plutire
  • plutirea
plural
  • plutiri
  • plutirile
genitiv-dativ singular
  • plutiri
  • plutirii
plural
  • plutiri
  • plutirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plutire, plutirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a pluti; menținere sau mișcare a unui corp pe suprafața unui lichid sau în masa unui fluid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Pasărea] de-abia înainta, legănîndu-se în plutirea liniștită a vulturului. CAZABAN, V. 32. DLRLC
    • format_quote Corabia în plutirea ei se părea ca o pasere ce zboară. DRĂGHICI, R. 9. DLRLC
  • 2. Transport organizat de mărfuri sau de persoane care se face pe o navă; trafic pe apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: navigație
    • format_quote Ar trebui să se asocieze, ca să înființeze o plutire națională pe Dunăre. I. IONESCU, M. 389. DLRLC
etimologie:
  • vezi pluti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.