3 intrări

Articole pe această temă:

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nostru, noastră [At: COD. VOR. 8/25 / V: (îvp) nost, noastă, nostă, (Pl: nosti, noaste, noaște), (îvr) nostruș / Pl: noștri, noastre și (pop) noaștre / E: ml noster, nostra] 1 pps (Precedat de articolul „al”, „a”, „ai”, „ale”) Înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor și de un grup din care acesta face parte, înlocuind, totodată, și numele acestora. Are o casă ca a noastră. 2 pps (Pop; mpl, m) Soț sau soție a vorbitorului împreună cu soții sau soțiile persoanelor dintr-un grup din care acesta face parte, înlocuind totodată și numele acestora. Când vin ai noștri acasă. 3 pps (Lpl, m) Familie, rude apropiate ale vorbitorului și ale unui grup din care acesta face parte, înlocuind totodată și numele acestora. Ai noștri n-au știut nimic. 4 pps (Lpl, m) Partizani politici. Ai noștri nu au fost votați. 5 pps (Lpl, m) Membri ai unei echipe sportive, ai unui grup, colectiv etc. Ai noștri au pierdut. 6 pps (Lsg) Lucruri personale ale vorbitorului și ale unui grup din care acesta face parte, înlocuind, totodată și numele acestora. Cheltuim dintr-al nostru. 7 pps (Lpl, f) Preocupări, păreri, obiceiuri ale vorbitorului și ale grupului din care acesta face parte, înlocuind totodată și numele acestora. Mă întorc la ale noastre. 8 aps Care este legat printr-o relație de rudenie cu vorbitorul și cu un grup din care acesta face parte. Mama noastră. 9 aps Care este legat printr-o relație de proprietate cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte. Casa noastră. 10 aps Care este legat printr-o relație de apartenență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte. Picioarele noastre. 11 aps Care este legat printr-o relație de dependență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte. Strămoșii noștri. 12 aps Care este spus, săvârșit de vorbitor și de grupul din care acesta face parte. Acțiunea noastră. 13 aps Determină abstracte legate de vorbitor și de un grup din care acesta face parte Credința noastră. 14 aps (Fam; în stilul narativ; înlocuiește obiectul care stă în centrul atenției vorbitorului și a unui grup din care acesta face parte) Despre care am vorbit mai înainte. Călătorul nostru plecă mai departe. 15 aps (În legătură cu unele nume de colectivități, de ținuturi etc.) Căruia vorbitorul și grupul asociat lui îi aparține. Țara noastră. 16 aps (Ca plural al modestiei, folosit de autori, oratori etc.) Meu. Cartea noastră. 17 aps (Cu valoare obiectivă) Vine în ajutorul nostru.

NÓSTRU, NOÁSTRĂ, noștri, noastre, pron. pos., adj. pron. pos. (De obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) I. Pron. pos. 1. (Înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor și de un grup din care vorbitorul face parte, precum și numele acestora) Are o casă ca a noastră. 2. (Pop.; mai ales la m. pl.; indică soțul, soția, familia, rudele vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el, înlocuind și numele acestora) Când vin ai noștri acasă? 3. (Indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el, înlocuind și numele acestora) Mă întorc la ale noastre. II. Adj. pron. pos. 1. Care se află în posesiunea vorbitorului și a unui grup din care face parte acesta, care este legat printr-o relație de proprietate cu vorbitorul și cu grupul din care face parte acesta. Casa noastră. 2. Care este legat printr-o relație de apartenență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte. Picioarele noastre. 3. Care este legat printr-o relație de dependență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte. Gazda noastră. Strămoșii noștri. 4. Care este spus, săvârșit de vorbitor și de grupul din care acesta face parte. Acțiunea noastră. ♦ (Ca plural al modestiei) Meu. Cartea noastră. 5. (Cu valoare obiectivă) Vine în ajutorul nostru. [Var.: (reg.) nost, noástă pron. pos., adj. pron. pos.] – Lat. noster, nostra.

NÓSTRU, NOÁSTRĂ, noștri, noastre, pron. pos., adj. pos. (De obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) I. Pron. pos. 1. (Înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor și de un grup din care vorbitorul face parte, precum și numele acestora) Are o casă ca a noastră. 2. (Pop.; mai ales la m. pl.; indică soțul, soția, familia, rudele vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu ei, înlocuind și numele acestora) Când vin ai noștri acasă? 3. (Indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el, înlocuind și numele acestora) Mă întorc la ale noastre. II. Adj. pos. 1. Care se află în posesiunea vorbitorului și a unui grup din care face parte acesta, care este legat printr-o relație de proprietate cu vorbitorul și cu grupul din care face parte acesta. Casa noastră. 2. Care este legat printr-o relație de apartenență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte. Picioarele noastre. 3. Care este legat printr-o relație de dependență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte. Gazda noastră. Strămoșii noștri. 4. Care este spus, săvârșit de vorbitor și de grupul din care acesta face parte. Acțiunea noastră. ♦ (Ca plural al modestiei) Meu. Cartea noastră. 5. (Cu valoare obiectivă) Vine în ajutorul nostru. [Var.: (reg.) nost, noástă pron. pos., adj. pos.] – Lat. noster, nostra.

NÓSTRU, NOÁSTRĂ, noștri, noastre, adj. pos. (Precedat de art. al, a, ai, ale cînd are valoare pronominală propriu-zisă, cînd precede substantivul sau cînd cuvîntul precedat nu are articol enclitic). 1. (Arată posesia; la singular indică posesorul multiplu și obiectul posedat unic, la plural indică atît posesorul cît și obiectul posedat multiplu) Care aparține vorbitorului și unui grup din care face parte vorbitorul, care este legat printr-o relație de proprietate cu vorbitorul și grupul din care face parte acesta. O carte a noastră.Și pe-nserat, la casa noastră... Coboară storul la fereastră. CAZIMIR, L. U. 52. ◊ (Pronominal) O casă... mult mai mare decît a noastră. DRĂGHICI, R. 8. ◊ (Ideea de proprietate este atenuată, obiectul fiind o regiune, o țară etc.) În frumoasa noastră țară, luna florilor sosește. BELDICEANU, P. 53. Dacia noastră mai mult de opt secoli îi văzu trecind. BĂLCESCU, O. II 12. Munții noștri au fost adesea scump azil de libertate. ALEXANDRESCU, M. 21. 2. (Arată apartenența la un grup) Din care face parte vorbitorul, la care aparține vorbitorul. Hai la arie, că azi începe ceata noastră să treiere, îmi spune nevasta. PREDA, Î. 21. Stați și nu vă tulburați. Oamenii noștri nu se întorc încă. SADOVEANU, M. C. 129. Dar breasla noastră avea nevoie de vreme lină, ca să putem arunca undițile cu folos. id. N. F. 101. ◊ (Pronominal) Avem noi, la Iași, un scriitor dintre ai noștri, de locul lui din Ardeal. SADOVEANU, N. F. 109. Doamne! bine-ți mai șede, jupîneșică; parcă ești una de-ale noastre. CREANGĂ, P. 129. N-o să aflu între-ai noștri vreun falnic juvaer? EMINESCU, O. I 149. ♦ (Pronominal; familiar, în trecut, numai la pl. m.) Ai noștri = a) partizani politici. Trăiască ai noștri, d-le Iancule! CARAGIALE, O. II 76; b) persoane care împărtășesc aceleași idei sau principii. E dintre ai noștri. 3. (Arată relații în general reciproce, de rudenie, prietenie, ospitalitate etc.) Care se află cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte în relații de rudenie, prietenie etc. Eu tocmai mă întorceam de la Iași, unde mă dusesem să văd pe un prietin al nostru. SADOVEANU, N. F. 107. ◊ (Pronominal) D-apoi cînd or veni ai noștri? CREANGĂ, P. 13. 4. Care ține de vorbitor și de grupul din care face parte; al vorbitorului și al grupului din care face parte. Cu străjuirea voastră, era vai de pielea noastră! CREANGĂ, P. 269. Înălțimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri, Arătînd privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri. EMINESCU, O. I 210. Dragostea noastră cea dragă Nu trăi nici cît o fragă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 162. 5. (Cu valoare afectivă) Despre care este vorba; cunoscut; apropiat sufletește de vorbitor și de grupul din care face parte. Iaca și Corniță al nostru cel viteaz! s-a fudulit răzășița. Ce-i, dragul mamei? SADOVEANU, N. P. 56. Atunci lupul nostru începe a mînca hîlpov. CREANGĂ, P. 32. Împrejuru-ne s-adună Ale curții mîndre neamuri... Și pe teiul nostru-ntreabă: Cine sîntem, stau la sfaturi. EMINESCU, O. I 101. 6. (În stilul oficial și solemn, cu valoare de sg.) Meu. Ordinul nostru. Părerea noastră. 7. (După prepozițiile și locuțiunile prepoziționale care cer genitivul substantivului) Venea într-adevăr, la acel ceas, asupra noastră, nenorocirea vîntului și a nourilor. SADOVEANU, N. F. 101. A trecut drumul pe dinaintea noastră și a intrat iar în pădure. CREANGĂ, P. 120. Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75. – Variantă: (Transilv.) nost, noástă, noști, noaste (GOGA, P. 11, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55), adj. pos.

NÓSTRU2 noástră (nóștri, noástre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale înlocuiește numele obiectului posedat de un grup din care face parte vorbitorul) Voi chema dintre ai noștri să mă ajute.Ai noștri membrii familiei, rudele, prietenii. /<lat. noster, nostra

NÓSTRU1 noástră (nóștri, noástre) adj. pos. 1) Care aparține grupului în care se include și vorbitorul. 2) Care se află în anumite relații (de prietenie, de înrudire etc.) cu cel căruia i se adresează vorbitorul. Mama noastră. 3) (în narațiuni) Despre care s-a mai vorbit; pomenit, amintit mai sus; cunoscut de noi. Eroul ~ a avut multe de înfruntat. 4) (se folosește ca plural al modestiei în stilul oficial, administrativ, solemn, având valoare de singular) Meu. Opinia noastră. /<lat. noster, nostra

nostru pr. ce ține de noi: omul nostru, despre care e vorba; ai noștri, rude, partizani. [Lat. NOSTRUM].

nóstru, noástră pron. posesiv de pers. I pl., pl. noștri, noastre (lat. nǒster, nǒstra; it. nostra, pv. vfr. nostre, nfr. notre, sp. nuestro, pg. nosso). Pe care îl posedăm saŭ care ne posedă: cărțile noastre, părințiĭ noștrĭ, țara noastră. Aĭ noștrĭ, rudele, amiciĭ noștrĭ. V. vostru.

nost, noastă pps, aps vz nostru

nostă[1] pps, aps vz nostru corectată

  1. În original, probabil incorect: nostră. Corectura este indicată de încadrarea alfabetică în original și de definiția principală pentru nostru. — cata

nostruș pps, aps vz nostru

NOST, NOÁSTĂ pron. pos., adj. pron. v. nostru.

NOST, NOÁSTĂ pron. pos., adj. pos. v. nostru.

NOST, NOÁSTĂ adj. pos. v. nostru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nóstru1 / al nóstru1 adj. pr. m. (prietenul nostru / un prieten al nostru, al nostru prieten; prietenului nostru / unui prieten al nostru), pl. nóștri / ai nóștri; f. noástră / a noástră (prietena noastră / o prietenă a noastră, a noastră prietenă), g.-d. noástre / a noástre (prietenei noastre / unei prietene a noastre), pl. noástre / ále noástre (prietenele noastre, niște prietene ale noastre, ale noastre prietene; prietenelor noastre / unor prietene ale noastre)

nóstru2 (al ~) pr. m. (prietenul vostru e medic, al nostru e profesor), pl. ai nóștri, g.-d. álor nóștri; f. a noástră, pl. ále noástre, g.-d. álor noástre

nóstru (precedat de al) pr. m., pl. ai noștri, g.-d. álor noștri; f. sg. a noástră, pl. ále noástre, g.-d. álor noástre

arată toate definițiile

Intrare: nostru (adj.)
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P81)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • nostru
  • noastră
plural
  • noștri
  • noastre
genitiv-dativ singular
  • nostru
  • noastre
plural
  • noștri
  • noastre
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P80)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • nost
  • noastă
plural
  • noști
  • noaste
genitiv-dativ singular
  • nost
  • noaste
plural
  • noști
  • noaste
Intrare: nostru (pron.)
nostru1 (pron.) pronume posesiv
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P81)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • nostru
  • noastră
plural
  • noștri
  • noastre
genitiv-dativ singular
  • nostru
  • noastre
plural
  • noștri
  • noastre
nost1 (pron.) pronume posesiv
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P80)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • nost
  • noastă
plural
  • noști
  • noaste
genitiv-dativ singular
  • nost
  • noaste
plural
  • noști
  • noaste
Intrare: Tatăl nostru
Tatăl nostru substantiv propriu neutru
compus
  • Tatăl nostru

nostru (adj.) nost

  • comentariu De obicei este precedat de un articol: „al”, „a”, „ai”, „ale”.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 1. Care se află în posesiunea vorbitorului și a unui grup din care face parte acesta, care este legat printr-o relație de proprietate cu vorbitorul și cu grupul din care face parte acesta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • O carte a noastră.
      surse: DLRLC
    • Și pe-nserat, la casa noastră... Coboară storul la fereastră. CAZIMIR, L. U. 52.
      surse: DLRLC
    • În frumoasa noastră țară, luna florilor sosește. BELDICEANU, P. 53.
      surse: DLRLC
    • Dacia noastră mai mult de opt secoli îi văzu trecind. BĂLCESCU, O. II 12.
      surse: DLRLC
    • Munții noștri au fost adesea scump azil de libertate. ALEXANDRESCU, M. 21.
      surse: DLRLC
  • 2. Care este legat printr-o relație de apartenență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 7 exemple
    exemple
    • Picioarele noastre.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Hai la arie, că azi începe ceata noastră să treiere, îmi spune nevasta. PREDA, Î. 21.
      surse: DLRLC
    • Stați și nu vă tulburați. Oamenii noștri nu se întorc încă. SADOVEANU, M. C. 129.
      surse: DLRLC
    • Dar breasla noastră avea nevoie de vreme lină, ca să putem arunca undițile cu folos. SADOVEANU, N. F. 101.
      surse: DLRLC
    • Cu străjuirea voastră, era vai de pielea noastră! CREANGĂ, P. 269.
      surse: DLRLC
    • Înălțimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri, Arătînd privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri. EMINESCU, O. I 210.
      surse: DLRLC
    • Dragostea noastră cea dragă Nu trăi nici cît o fragă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 162.
      surse: DLRLC
  • 3. Care este legat printr-o relație de dependență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Gazda noastră. Strămoșii noștri.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Eu tocmai mă întorceam de la Iași, unde mă dusesem să văd pe un prietin al nostru. SADOVEANU, N. F. 107.
      surse: DLRLC
    • Iaca și Corniță al nostru cel viteaz! s-a fudulit răzășița. Ce-i, dragul mamei? SADOVEANU, N. P. 56.
      surse: DLRLC
    • Atunci lupul nostru începe a mînca hîlpov. CREANGĂ, P. 32.
      surse: DLRLC
    • Împrejuru-ne s-adună Ale curții mîndre neamuri... Și pe teiul nostru-ntreabă: Cine sîntem, stau la sfaturi. EMINESCU, O. I 101.
      surse: DLRLC
  • 4. Care este spus, săvârșit de vorbitor și de grupul din care acesta face parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Acțiunea noastră.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 4.1. Ca plural al modestiei:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: meu 2 exemple
      exemple
      • Ordinul nostru. Părerea noastră.
        surse: DLRLC
      • Cartea noastră.
        surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. Poate avea valoare obiectivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 4 exemple
    exemple
    • Vine în ajutorul nostru.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Venea într-adevăr, la acel ceas, asupra noastră, nenorocirea vîntului și a nourilor. SADOVEANU, N. F. 101.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • A trecut drumul pe dinaintea noastră și a intrat iar în pădure. CREANGĂ, P. 120.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

nostru (pron.) nost

  • comentariu De obicei este precedat de un articol: „al”, „a”, „ai”, „ale”.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 1. Înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor și de un grup din care vorbitorul face parte, precum și numele acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Are o casă ca a noastră.
      surse: DEX '09
    • O casă... mult mai mare decît a noastră. DRĂGHICI, R. 8.
      surse: DLRLC
  • 2. popular mai ales la plural masculin Indică soțul, soția, familia, rudele vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu ei, înlocuind și numele acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Avem noi, la Iași, un scriitor dintre ai noștri, de locul lui din Ardeal. SADOVEANU, N. F. 109.
      surse: DLRLC
    • Doamne! bine-ți mai șede, jupîneșică; parcă ești una de-ale noastre. CREANGĂ, P. 129.
      surse: DLRLC
    • N-o să aflu între-ai noștri vreun falnic juvaer? EMINESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC
    • D-apoi cînd or veni ai noștri? CREANGĂ, P. 13.
      surse: DLRLC
    • 2.1. familiar în trecut Ai noștri = partizani politici.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Trăiască ai noștri, d-le Iancule! CARAGIALE, O. II 76.
        surse: DLRLC
    • 2.2. familiar în trecut Ai noștri = persoane care împărtășesc aceleași idei sau principii.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • E dintre ai noștri.
        surse: DLRLC
  • 3. Indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el, înlocuind și numele acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Mă întorc la ale noastre.
      surse: DEX '09

etimologie: