13 definiții pentru noră nuroră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NÓRĂ, nurori, s. f. Soția fiului considerată în raport cu părinții acestuia. ◊ Expr. A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești. – Lat. nurus.
NÓRĂ, nurori, s. f. Soția cuiva considerată în raport cu părinții soțului ei. ◊ Expr. A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești. – Lat. nurus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
NÓRĂ, nurori, s. f. Soția considerată în raport cu părinții soțului. Moșneagul avea gineri și nurori, care locuiau cu el. SADOVEANU, O. VI 343. Iată ce am gîndit eu, noro, că poți lucra nopțile. CREANGĂ, P. 5. Baba zicea: moșulică, Vreu o noră precum nu-i. ALECSANDRI, T. I 208. ◊ Expr. (Familiar) A intrat nora-n blide v. blid. – Forme gramaticale: gen.-dat. nurorii și (familiar) norei; (urmat de un adj. pos.) noru- sau noră- (C. PETRESCU, Î. II 185). – Variantă: nuróră (TEODORESCU, P. P. 53) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NÓRĂ nuróri f. Soție a fiului în raport cu părinții acestuia. ◊ A intrat ~a-n blide se spune cu ironie despre neîndemânarea unei persoane (care face zgomot cu vasele sau le sparge). [G.-D. nurorii] /<lat. nurus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
noră f. soția fiului. [Dial. nor = lat. NURUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nóră f., pl. nurorĭ, ca soră, surorĭ (lat. nŭrus și nŏrus, pop. nŭra, din * nusus, vgr. ny[s]ós, scr. snushâ, vgerm. snur, ngerm. schnur, vsl. snŭha; it. noura, pv. noro, vfr. nuere, sp. nuera, pg. nora). Nevasta fiuluĭ. – Și nuróră: nurora poricinașă. (VR. 1911, 8, 208). V. ginere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NURÓRĂ s. f. v. noră.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nuróră V. noră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
nóră s. f., g.-d. art. nurórii; pl. nuróri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nóră s. f., g.-d. art. nurórii; pl. nuróri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
noră, gen. nurorii, pl. nurori
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
nurori (v. noră)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
nóră (nuróri), s. f. – Soția fiului. – Var. (înv.) nor. Mr. nor(ă), megl. noră. Lat. nǒrus, formă populară a lui nŭrus (Densusianu, Hlr., 78; Pușcariu 1190; Candrea-Dens., 1244; REW 6000), cf. it. nuora, prov. noro, v. fr. nuere (saintong. nore), sp. nuera, port. nora. Var. supraviețuiește în legături sintactice: noru-mea, noru-sa; pl. indică un paralelism cu soră. Pentru absența diftongării, cf. Rosetti, I, 60. E cuvînt de uz general (ALR, I, 260).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F98) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
noră nuroră
- 1. Soția fiului considerată în raport cu părinții acestuia.exemple
- Moșneagul avea gineri și nurori, care locuiau cu el. SADOVEANU, O. VI 343.surse: DLRLC
- Iată ce am gîndit eu, noro, că poți lucra nopțile. CREANGĂ, P. 5.surse: DLRLC
- Baba zicea: moșulică, Vreu o noră precum nu-i. ALECSANDRI, T. I 208.surse: DLRLC
- 1.1. expresie A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- limba latină nurussurse: DEX '09 DEX '98