21 de definiții pentru noră nuroră (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

no sf [At: CORESI, EV. 205 / V: nuroră, (îrg) nor, (înv) nuoră, nur, nură, (reg) nororă, nuno / Pl: nurori, (reg) ~re, ~ri / E: ml nurus] 1 Soție considerată în raport cu părinții soțului ei. 2 (Îe) A intrat ~-n blide Se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești. 3 (Ban; șîs ~ de frate) Cumnată.

NÓRĂ, nurori, s. f. Soția fiului considerată în raport cu părinții acestuia. ◊ Expr. A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești. – Lat. nurus.

NÓRĂ, nurori, s. f. Soția cuiva considerată în raport cu părinții soțului ei. ◊ Expr. A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești. – Lat. nurus.

NÓRĂ, nurori, s. f. Soția considerată în raport cu părinții soțului. Moșneagul avea gineri și nurori, care locuiau cu el. SADOVEANU, O. VI 343. Iată ce am gîndit eu, noro, că poți lucra nopțile. CREANGĂ, P. 5. Baba zicea: moșulică, Vreu o noră precum nu-i. ALECSANDRI, T. I 208. ◊ Expr. (Familiar) A intrat nora-n blide v. blid. – Forme gramaticale: gen.-dat. nurorii și (familiar) norei; (urmat de un adj. pos.) noru- sau noră- (C. PETRESCU, Î. II 185). – Variantă: nuróră (TEODORESCU, P. P. 53) s. f.

NÓRĂ nuróri f. Soție a fiului în raport cu părinții acestuia. ◊ A intrat ~a-n blide se spune cu ironie despre neîndemânarea unei persoane (care face zgomot cu vasele sau le sparge). [G.-D. nurorii] /<lat. nurus

noră f. soția fiului. [Dial. nor = lat. NURUS].

nóră f., pl. nurorĭ, ca soră, surorĭ (lat. nŭrus și nŏrus, pop. nŭra, din * nusus, vgr. ny[s]ós, scr. snushâ, vgerm. snur, ngerm. schnur, vsl. snŭha; it. noura, pv. noro, vfr. nuere, sp. nuera, pg. nora). Nevasta fiuluĭ. – Și nuróră: nurora poricinașă. (VR. 1911, 8, 208). V. ginere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nóră s. f., g.-d. art. nurórii; pl. nuróri

nóră s. f., g.-d. art. nurórii; pl. nuróri

noră, gen. nurorii, pl. nurori

arată toate definițiile

Intrare: noră
substantiv feminin (F98)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • no
  • nora
plural
  • nurori
  • nurorile
genitiv-dativ singular
  • nurori
  • nurorii
  • norei
  • noră-
  • noru-
plural
  • nurori
  • nurorilor
vocativ singular
  • no
  • noro
plural
  • nurorilor
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuro
  • nurora
plural
  • nurori
  • nurorile
genitiv-dativ singular
  • nurori
  • nurorii
plural
  • nurori
  • nurorilor
vocativ singular
  • nuro
  • nuroro
plural
  • nurorilor

noră nuroră

  • 1. Soția fiului considerată în raport cu părinții acestuia.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: nurioară 3 exemple
    exemple
    • Moșneagul avea gineri și nurori, care locuiau cu el. SADOVEANU, O. VI 343.
      surse: DLRLC
    • Iată ce am gîndit eu, noro, că poți lucra nopțile. CREANGĂ, P. 5.
      surse: DLRLC
    • Baba zicea: moșulică, Vreu o noră precum nu-i. ALECSANDRI, T. I 208.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: