2 intrări

Articole pe această temă:

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nor1 sm [At: PSALT. HUR. 12r/9 / V: nour (Pl: ~i și reg, sn ~uri), (îrg) noor, nuăr, nuâr, nuor, (reg) năure (Pl: ~ăuri), noăr[1], nouor, nuvăr / Pl: ~i, (reg, sn) ~uri / E: ml nubilum] 1 (Mpl) Grupare delimitată de picături de apă sau cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă, în urma condensării sau sublimării vaporilor de apă. 2-3 (Îljv) Până la (sau în) ~(i) (Care se înalță) foarte sus. 4-5 (Îal) (Care este) foarte înalt. 6-7 (Înv; îal) (Care este) pretutindeni. 8 (Îe) A fi sau a trăi (cu capul) în ~ A trăi izolat de realitatea înconjurătoare, într-o lume fantezistă. 9 (Îae) A fi distrat. 10 (Îe) Parcă ar fi căzut din ~ Se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei. 11 (Îe) A bate cu fruntea-n ~i A fi foarte înalt. 12 (Îae) A fi mândru. 13 (Reg; îe) A purta (pe cineva) prin nouri A bate pe cineva foarte tare. 14 (Liv) A fi ~ sau (rar) ~i A fi înnorat. 15 (Glg; îs) ~ arzător Masă de gaze și de cenușă vulcanică, cu temperatura de cca 700° C, care este expulzată în atmosferă în timpul unei erupții vulcanice. 16 (Ast; îs) ~ de stele Grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii. 17 (Ast; îs) ~ii lui Magellan Nume a două sisteme solare aflate în afara galaxiei noastre. 18 (Pan; udp „de”) Masă densă și mobilă de praf, de fum etc. 19 (Pex; fig) Mulțime compactă și mobilă de ființe.

  1. Variantele nour, noor, nuăr, nuâr greșit accentuate în original: nour, noor, nuăr, nuâr ; o confirmă și referințele încrucișate; variantei nuor îi lipsește definiția proprie; am corectat totuși accentul prin analogie cu celelalte — LauraGellner

NOR, nori, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă. ◊ Loc. adj. și adv. Până la (sau în) nori = (care se înalță) foarte sus. Loc. vb. A fi nor = a fi înnorat. ◊ Expr. Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori, se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei. ◊ Nor arzător = masă de gaze și de cenușă vulcanică cu temperatură ridicată care este expulzată în atmosferă în timpul erupției unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a două sisteme stelare aflate în afara galaxiei noastre. 2. Masă densă și mobilă de praf, de fum etc. 3. Fig. Mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea). [Var.: (reg.) nóur, núor, s. m.] – Lat. nubilum.

NOR, nori, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă. ♦ Loc. adj. și adv. Până la (sau în) nori = (care se înalță) foarte sus. ♦ Loc. vb. A fi nor = a fi înnorat. ♦ Expr. Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori, se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei. ♦ Nor arzător = masă de gaze și de cenușă vulcanică cu temperatură ridicată care este expulzată în atmosferă în timpul erupției unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a două sisteme stelare aflate în afara galaxiei noastre. 2. Masă densă și mobilă de praf, de fum etc. 3. Fig. Mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea). [Var.: (reg.) nóur, núor, s. m.] – Lat. nubilum.

NOR, nori, s. m. 1. (Și în forma nour) Îngrămădire de vapori condensați în picături de apă, cristale de gheață sau fulgi de zăpadă, care se formează în aer, putînd da în anumite condiții de temperatură, presiune etc. ploaie, zăpadă, grindină, ceață etc. În regiunile întinse de șes, norii se formează dacă există o depresiune barometrică. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 78. Soarele scăpăta spre dealurile de la apus, între pături subțirele de nouri. SADOVEANU, O. II 499. Țin ochii la norul din zare. COȘBUC, P. II 89. Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri. EMINESCU, O. I 201. ◊ Expr. E nor = e înnorat. Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori, se spune despre cel care este străin de cele ce se întîmplă în jurul lui, care trăiește într-o lume aparte, de visuri, care nu vrea să țină seama de realitate. ♦ Nor arzător = izbucnire vulcanică frecventă, compusă din gaze, vapori fierbinți și mari cantități de cenușă. ♦ Fig. Ceea ce tulbură, întunecă liniștea, seninătatea; mîhnire, întristare, amărăciune. În nourii care i se frămîntau în minte întrezărise o lucire. SADOVEANU, O. VII 63. De nicăiri o altă rază de lumină nu va mai veni să dea strălucire norilor posomorîți ai vieții! HOGAȘ, M. N. 109. La aceste vorbe... pe fruntea Udrei se lasă un nor. BOLINTINEANU, O. 51. 2. Masă densă și mobilă (de praf, fum, aburi etc.). Se plimba... printre norii groși ai aburilor cocliți. SAHIA, N. 33. Un nor de colb îi cuprinsă, căci Genarul venea în fuga calului, de rupea pămîntul. EMINESCU, N. 15. Nori de praf a răspîndit, Urma i-a acoperit! TEODORESCU, P. P. 625. 3. Fig. Mulțime compactă și mobilă de ființe (care întunecă zarea). Un nor de lăcuste.Sentinelă! te arată, Norul crunt se sparge!... Iată, iată oardele avane. ALECSANDRI, P. II 14. Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind. RUSSO, S. 139. – Variante: (regional) nóur, nuór (DELAVRANCEA, S. 107) s. m.

NOR nori m. 1) Formație atmosferică prezentând o masă densă de vapori de apă sau de cristale de gheață, care, în anumite condiții, poate genera precipitații. Nori de ploaie.Nor arzător masă foarte fierbinte de gaze și de cenușă, expulzată în timpul erupției unui vulcan. Până la (sau în) nori la înălțime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul în (sau prin) nori a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parcă a) căzut din nor se spune despre o persoană care pare total dezorientată într-o împrejurare dată. 2) Cantitate mare de ceva (ce plutește în atmosferă). Nor de praf.Nor de tristețe amestec de sentimente ce tulbură echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

nor m. 1. massă de aburi suspendați în atmosferă: cerul e plin de nori; 2. ceeace seamănă unui nor: nori de fum, de praf; 3. fig. întuneric, întristare: un nor îi acoperì fața. [Vechiu-rom. nuăr, Mold. nour = lat. NUBILUM].

nor (vest) și nour (est) m. (lat. núbilum [rudă cu nébula, negură], de unde s’a făcut ◊ nuer, vrom. Banat. Oaș núăr, núor, nóor, apoĭ nóur și nor; it. nuvolo, pv. nivol, cat. nuvol; sp. nube și pg. nuvem, d. lat. nubes, nor. În Ban. și núŭăr, núhăr, nuvăr ca mădúŭă, mădúhă, mădúvă. Cp. și cu bour). Grămadă de negură care plutește în aer și, de multe orĭ, produce ploaĭe. Ceĭa ce seamănă a nor: un nour de fum, de colb. Fig. Turburare, întrisitare care se observă pe față: un nour de tristeță se răspîndi pe fața luĭ. Ceĭa ce turbură seninătatea: fericire fără nourĭ.

nouor sm vz nor1[1] modificată

  1. În original, greșit tipărit: vz nou1 LauraGellner

nour sm vz nor1[1] modificată

  1. În original, tipărit greșit: vz nora LauraGellner

NÓUR s. m. v. nor.

NÚOR s. m. v. nor.

ZGÎRIE-NÓRI, zgîrie-nori, s. m. Clădire înaltă, cu foarte multe etaje. [în S.U.A.] milioane de șomeri bătătoresc drumurile în căutarea lucrului, milioane de americani trăiesc nu în zgîrie-nori, ci în bordeie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 1/1. ◊ (Adjectival, invar.) Acolo au năvălit din plin blocurile zgîrie-nori. RAEEA, O. 134.

arată toate definițiile

Intrare: nor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nor
  • norul
  • noru‑
plural
  • nori
  • norii
genitiv-dativ singular
  • nor
  • norului
plural
  • nori
  • norilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nour
  • nourul
  • nouru‑
plural
  • nouri
  • nourii
genitiv-dativ singular
  • nour
  • nourului
plural
  • nouri
  • nourilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuor
  • nuorul
  • nuoru‑
plural
  • nuori
  • nuorii
genitiv-dativ singular
  • nuor
  • nuorului
plural
  • nuori
  • nuorilor
vocativ singular
plural
Intrare: zgârie-nori
  • silabație: zgâ-ri-e-nori
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgârie-nori
  • zgârie-nori
plural
  • zgârie-nori
  • zgârie-nori
genitiv-dativ singular
  • zgârie-nori
  • zgârie-nori
plural
  • zgârie-nori
  • zgârie-nori
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nor nour nuor

  • 1. mai ales la plural Masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: norișor 4 exemple
    exemple
    • În regiunile întinse de șes, norii se formează dacă există o depresiune barometrică. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 78.
      surse: DLRLC
    • Soarele scăpăta spre dealurile de la apus, între pături subțirele de nouri. SADOVEANU, O. II 499.
      surse: DLRLC
    • Țin ochii la norul din zare. COȘBUC, P. II 89.
      surse: DLRLC
    • Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri. EMINESCU, O. I 201.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Până la (sau în) nori = (care se înalță) foarte sus.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. locuțiune verbală A fi nor = a fi înnorat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori, se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. Nor arzător = masă de gaze și de cenușă vulcanică cu temperatură ridicată care este expulzată în atmosferă în timpul erupției unui vulcan.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.6. Norii lui Magellan = numele a două sisteme stelare aflate în afara galaxiei noastre.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. figurat Ceea ce tulbură, întunecă liniștea, seninătatea.
      exemple
      • În nourii care i se frămîntau în minte întrezărise o lucire. SADOVEANU, O. VII 63.
        surse: DLRLC
      • De nicăiri o altă rază de lumină nu va mai veni să dea strălucire norilor posomorîți ai vieții! HOGAȘ, M. N. 109.
        surse: DLRLC
      • La aceste vorbe... pe fruntea Udrei se lasă un nor. BOLINTINEANU, O. 51.
        surse: DLRLC
  • 2. Masă densă și mobilă de praf, de fum etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Se plimba... printre norii groși ai aburilor cocliți. SAHIA, N. 33.
      surse: DLRLC
    • Un nor de colb îi cuprinsă, căci Genarul venea în fuga calului, de rupea pămîntul. EMINESCU, N. 15.
      surse: DLRLC
    • Nori de praf a răspîndit, Urma i-a acoperit! TEODORESCU, P. P. 625.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Un nor de lăcuste.
      surse: DLRLC
    • Sentinelă! te arată, Norul crunt se sparge!... Iată, iată oardele avane. ALECSANDRI, P. II 14.
      surse: DLRLC
    • Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind. RUSSO, S. 139.
      surse: DLRLC

etimologie:

zgârie-nori

  • 1. Clădire înaltă, cu foarte multe etaje.
    surse: DLRLC sinonime: building 2 exemple
    exemple
    • [În S.U.A.] milioane de șomeri bătătoresc drumurile în căutarea lucrului, milioane de americani trăiesc nu în zgîrie-nori, ci în bordeie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 1/1.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Acolo au năvălit din plin blocurile zgîrie-nori. RALEA, O. 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zgârie + nor (după limba italiană gratta-nuvole, limba engleză sky-scraper).
    surse: DLRM