NOR (lat. nubilum) s. m. 1. (METEOR.) Masă de vapori, picături de apă sau cristale de gheață, aflate în suspensie în atmosferă. Se formează mai ales în troposferă. Se disting: n. superiori, formați la înălțimi de peste 6.000 m (cirrus, cirrostratus, cirrocumulus), constituiți din cristale de gheață; n. mijlocii, la înălțimi de 2.000-6.000 m (altostrus, altocumulus), alcătuiți din picături și cristale mici de gheață; n. inferiori, la 2.000 m înălțime (cumulus, cumulonimbus), constituiți preponderent din picături. ◊ N. arzător = masă de gaze și de cenușă vulcanică supraîncălzită (c. 700°C), expulzată în atmosferă în timpul unei erupții vulcanice; apariția ei provoacă puternice descărcări electrice. ◊ (ASTR.) N. de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, mai mică decât o galaxie. ◊ (FIZ.) N. electronic = zonă de distribuție probabilistică a electronului în anumite domenii ale spațiului înconjurător nucleului atomic. 2. Masă densă (și mobilă) de praf, de fum etc.