NOCTURN, -Ă, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se întâmplă noaptea; de noapte, din timpul nopții. ◊ Loc. adj. și adv. În nocturnă = (despre competiții sportive) (care se desfășoară) în timpul serii. ♦ (Despre păsări răpitoare, animale, insecte) Care își desfășoară activitatea în cursul nopții și doarme ziua. 2. S. f. Competiție sportivă care are loc în timpul serii. 3. S. f. Compoziție muzicală instrumentală, predominant pentru pian, cu caracter liric, visător și melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus.

nocturn, ~ă [At: CALENDAR (1851), 111/11 / V: (înv) ~pturm / Pl: ~i, ~e / E: fr nocturne, lat nocturnus, -a, -um] 1 a Care se întâmplă, se produce etc. noaptea (1) Si: (asr) noptatic (1), (ltî) nocturnal (1). 2 a Din timpul nopții Si: (asr) noptatic (2), (ltî) nocturnal (2). 3 a De noapte Si: (asr) noptatic (3), (ltî) nocturnal (3). 4 a Care acționează noaptea Si: (asr) noptatic (4), (ltî) nocturnal (4). 5-6 sf (D. competiții sportive; îljv) În ~ă (Care se desfășoară) în timpul nopții. 7 a (D. păsări răpitoare, animale, insecte etc.) Cu organele vizuale și auditive adaptate pentru viața de noapte Si: (asr) noptatic (6). 8 a (D. păsări răpitoare, animale, insecte etc.) Care își desfășoară activitatea în cursul nopții și doarme ziua Si: (asr) noptatic (7). 9 sf Compoziție muzicală alcătuită dintr-o suită de mici piese muzicale (asemănătoare cu suita) și cântată de obicei noaptea. 10 sf (Pex) Piesă vocală sau instrumentală cu caracter liric, melancolic. 11 sf Competiție sportivă care are loc în timpul serii.

nopturn, ~ă a vz nocturn

NOCTURN, -Ă, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se întâmplă noaptea; de noapte, din timpul nopții. ◊ Loc. adj. și adv. În nocturnă = (despre competiții sportive) (care se desfășoară) în timpul serii. ♦ (Despre păsări răpitoare, animale, insecte) Care își desfășoară activitatea în cursul nopții și doarme ziua. 2. S. f. Competiție sportivă care are loc în timpul serii. 3. S. f. Piesă muzicală, vocală sau instrumentală cu caracter liric, visător și melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus.

NOCTURN, -Ă, nocturni, -e, adj. Care se face sau se întîmplă noaptea; de noapte. Veneau de la vreo petrecere nocturnă. EMINESCU, N. 57. Cu Grigorie Romalo, cînd eram la Paris, duceam uneori, pe lună, plimbările noastre nocturne pînă la Neuilly. GHICA, S. A. 146. Iată-i pe o culme, nocturnii călători, Lucind sub cerul palid în mantie de zori! ALECSANDRI, O. 214. ◊ Loc. adj. În nocturnă = care se desfășoară noaptea. Meci de fotbal în nocturnă.

NOCTURNĂ, nocturne, s. f. Piesă muzicală (mai ales pentru pian) cu caracter liric, melancolic. Se cînta o nocturnă de Chopin. VORNIC, P. 128.

NOCTURN, -Ă adj. Care se face sau se petrece noaptea; de noapte. [Cf. fr. nocturne, lat. nocturnus].

NOCTURNĂ s.f. Piesă muzicală cu caracter liric, melancolic. ◊ (Cu privire la desfășurarea competițiilor sportive) În nocturnă = în timpul nopții. [ < fr. nocturne].

NOCTURN, -Ă I. adj. 1. care se face, se petrece noaptea. 2. (despre păsări, animale) de noapte. 3. (despre flori) care nu se deschide decât noaptea. II. s. f. compoziție muzicală cu caracter liric, melancolic, meditativ, frecventă în sec. XVIII și XIX. ♦ în ~ = (cu privire la desfășurarea competițiilor sportive) în timpul nopții. (< fr. nocturne, lat. nocturnus)

NOCTURN ~ă (~i, ~e) 1) Care are loc noaptea; care se face în timpul nopții. Petrecere ~ă. ◊ Flori ~e flori care se deschid numai noaptea. 2) (despre pasări, insecte, animale) Care își desfășoară activitatea vitală în cursul nopții; de noapte. /<fr. nocturne, lat. nocturnus

nocturn a. 1. ce se întâmplă noaptea: preumblare nocturnă; 2. se zice de păsările răpitoare cari vânează noaptea și de florile ce se deschid la întuneric.

nocturnă f. romanță cu două voci de un caracter duios.

* noctúrn, -ă adj. (lat. nocturnus, d. nox, noctis, noapte). De noapte: primblare nocturnă, pasăre nocturnă. S.f. Muz. Romanță cu caracter duĭos.

nocturn adj. m., pl. nocturni; f. nocturnă, pl. nocturne

nocturnă s. f., g.-d. art. nocturnei; pl. nocturne

nocturn adj. m., pl. nocturni; f. nocturnă, pl. nocturne

*nocturnă s. f., g.-d. art. nocturnei; pl. nocturne

nocturn adj. m., pl. nocturni; f. sg. nocturnă, pl. nocturne

NOCTURN adj. (rar) noptatic. (Aventuri ~.)

NOCTURN adj. (rar) noptatic. (Aventuri ~.)

Nocturn ≠ diurn

nocturnă (< fr. nocturne; it. notturno), piesă instrumentală cu caracter liric-descriptiv, variabilă ca formă* și dimensiuni. A apărut ca gen predilect al muzicii romantice pentru pian, fără a avea un caracter descriptiv propriu-zis, cu unul evocator, creator de atmosferă (Field, Chopin – 19 n., Schumann, Listz, Balakirev, Scriabin, Fauré – 13 n.). Există și n. vocale cu acomp. orch. (5 Notturni de Mozart) precum și n. pentru orch. (Debussy).