NOCTURN, -Ă, nocturni, -e, adj. Care se face sau se întîmplă noaptea; de noapte. Veneau de la vreo petrecere nocturnă. EMINESCU, N. 57. Cu Grigorie Romalo, cînd eram la Paris, duceam uneori, pe lună, plimbările noastre nocturne pînă la Neuilly. GHICA, S. A. 146. Iată-i pe o culme, nocturnii călători, Lucind sub cerul palid în mantie de zori! ALECSANDRI, O. 214. ◊ Loc. adj. În nocturnă = care se desfășoară noaptea. Meci de fotbal în nocturnă.