9 definiții pentru nocturnă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOCTURNĂ, nocturne, s. f. Piesă muzicală (mai ales pentru pian) cu caracter liric, melancolic. Se cînta o nocturnă de Chopin. VORNIC, P. 128.

NOCTURNĂ s.f. Piesă muzicală cu caracter liric, melancolic. ◊ (Cu privire la desfășurarea competițiilor sportive) În nocturnă = în timpul nopții. [ < fr. nocturne].

nocturnă f. romanță cu două voci de un caracter duios.

NOCTURN, -Ă, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se întâmplă noaptea; de noapte, din timpul nopții. ◊ Loc. adj. și adv. În nocturnă = (despre competiții sportive) (care se desfășoară) în timpul serii. ♦ (Despre păsări răpitoare, animale, insecte) Care își desfășoară activitatea în cursul nopții și doarme ziua. 2. S. f. Competiție sportivă care are loc în timpul serii. 3. S. f. Compoziție muzicală instrumentală, predominant pentru pian, cu caracter liric, visător și melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus.

NOCTURN, -Ă, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se întâmplă noaptea; de noapte, din timpul nopții. ◊ Loc. adj. și adv. În nocturnă = (despre competiții sportive) (care se desfășoară) în timpul serii. ♦ (Despre păsări răpitoare, animale, insecte) Care își desfășoară activitatea în cursul nopții și doarme ziua. 2. S. f. Competiție sportivă care are loc în timpul serii. 3. S. f. Piesă muzicală, vocală sau instrumentală cu caracter liric, visător și melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus.

NOCTURN, -Ă I. adj. 1. care se face, se petrece noaptea. 2. (despre păsări, animale) de noapte. 3. (despre flori) care nu se deschide decât noaptea. II. s. f. compoziție muzicală cu caracter liric, melancolic, meditativ, frecventă în sec. XVIII și XIX. ♦ în ~ = (cu privire la desfășurarea competițiilor sportive) în timpul nopții. (< fr. nocturne, lat. nocturnus)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nocturnă s. f., g.-d. art. nocturnei; pl. nocturne

*nocturnă s. f., g.-d. art. nocturnei; pl. nocturne

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nocturnă (< fr. nocturne; it. notturno), piesă instrumentală cu caracter liric-descriptiv, variabilă ca formă* și dimensiuni. A apărut ca gen predilect al muzicii romantice pentru pian, fără a avea un caracter descriptiv propriu-zis, cu unul evocator, creator de atmosferă (Field, Chopin – 19 n., Schumann, Listz, Balakirev, Scriabin, Fauré – 13 n.). Există și n. vocale cu acomp. orch. (5 Notturni de Mozart) precum și n. pentru orch. (Debussy).

Intrare: nocturnă
nocturnă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nocturnă
  • nocturna
plural
  • nocturne
  • nocturnele
genitiv-dativ singular
  • nocturne
  • nocturnei
plural
  • nocturne
  • nocturnelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nocturnă, nocturnesubstantiv feminin

  • 1. Competiție sportivă care are loc în timpul serii. DEX '09 DEX '98
  • 2. Compoziție muzicală instrumentală, predominant pentru pian, cu caracter liric, visător și melancolic. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Se cînta o nocturnă de Chopin. VORNIC, P. 128. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.