14 definiții pentru nobiliar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOBILIÁR, -Ă, nobiliari, -e, adj. Care aparține nobilimii (1) sau nobililor (II), privitor la nobilime sau la nobili, specific nobilimii; nobilitar. [Pr.: -li-ar] – Din fr. nobiliaire.

NOBILIÁR, -Ă, nobiliari, -e, adj. Care aparține nobilimii (1) sau nobililor (II), privitor la nobilime sau la nobili, specific nobilimii; nobilitar. [Pr.: -li-ar] – Din fr. nobiliaire.

nobiliar, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 58 / P: ~li-ar / V: (nob) ~lar / Pl: ~i, ~e / E: fr nobiliaire] 1-2 Care aparține nobilimii (1) sau nobililor (1) Si: (înv) nobilitar (1-2), (înv) nobilesc (1-2), nobilităresc (1-2), (nob) nobilitaricesc (1-2). 3-4 Privitor (la nobilime (1) sau) la nobili (1) Si: (înv) nobilitar (3-4), (înv) nobilesc (3-4), nobilităresc (3-4), (nob) nobilitaricesc (3-4). 5-6 Specific (nobilimii (1) sau) nobililor (1) Si: (înv) nobilitar (5-6), (înv) nobilesc (5-6), nobilităresc (5-6), (nob) nobilitaricesc (5-6).

NOBILIÁR, -Ă, nobiliari, -e, adj. Care aparține nobilimii, privitor la nobilime, de nobil. Pare a fi hierbul unei poporațiuni, unei localități, ori unei familii nobiliare. ODOBESCU, S. II 210. Aceste principii, care singure constituiesc casta nobiliară, n-au fost niciodată recunoscute în țările noastre. BĂLCESCU, O. II 14.

NOBILIÁR, – Ă adj. Care aparține nobilimii; de nobil. [Pron. -li-ar. / cf. fr. nobiliaire].

NOBILIÁR, -Ă adj. care aparține nobilimii. (< fr. nobiliaire)

NOBILIÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de nobili; propriu nobililor. ◊ Titlu ~ titlu de noblețe. [Sil. -li-ar] /<fr. nobiliaire

nobiliar a. ce ține de nobleță: titlu nobiliar. ║ n. catalogul familiilor nobile ale unei țări.

* nobiliár, -ă adj. (fr. nobiliaire, d. lat. nóbilis). Al nobiliĭ, de nobilĭ: castă nobiliară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nobiliár (-li-ar) adj. m., pl. nobiliári; f. nobiliáră, pl. nobiliáre

nobiliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. nobiliári; f. sg. nobiliáră, pl. nobiliáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NOBILIÁR adj. (înv.) nobilitar. (Titlu ~.)

NOBILIAR adj. (înv.) nobilitar. (Titlu ~.)

Intrare: nobiliar
nobiliar adjectiv
  • silabație: -li-ar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nobiliar
  • nobiliarul
  • nobiliaru‑
  • nobilia
  • nobiliara
plural
  • nobiliari
  • nobiliarii
  • nobiliare
  • nobiliarele
genitiv-dativ singular
  • nobiliar
  • nobiliarului
  • nobiliare
  • nobiliarei
plural
  • nobiliari
  • nobiliarilor
  • nobiliare
  • nobiliarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nobiliar

  • 1. Care aparține nobilimii sau nobililor, privitor la nobilime sau la nobili, specific nobilimii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: nobilitar attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pare a fi hierbul unei poporațiuni, unei localități, ori unei familii nobiliare. ODOBESCU, S. II 210.
      surse: DLRLC
    • Aceste principii, care singure constituiesc casta nobiliară, n-au fost niciodată recunoscute în țările noastre. BĂLCESCU, O. II 14.
      surse: DLRLC

etimologie: