NOBILIAR, -Ă, nobiliari, -e, adj. Care aparține nobilimii, privitor la nobilime, de nobil. Pare a fi hierbul unei poporațiuni, unei localități, ori unei familii nobiliare. ODOBESCU, S. II 210. Aceste principii, care singure constituiesc casta nobiliară, n-au fost niciodată recunoscute în țările noastre. BĂLCESCU, O. II 14.