15 definiții pentru nobilime

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOBILÍME s. f. (În Evul Mediu, iar în unele țări, și în epoca modernă) 1. Categorie socială privilegiată, constituită din posesorii de feude și de titluri ereditare; aristocrație, noblețe (2). ♦ Nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune, dintr-o localitate. 2. (Rar) Noblețe (1). – Nobil + suf. -ime.

nobilime sf [At: MN (1836), 51/24 / Pl: ~mi / E: nobil + -ime] 1 Categorie socială fonnată din vârfurile claselor bogate și cuprinzând, în orânduirea feudală, pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau, în epoca modernă, pe foștii feudali și pe descendenții lor, care au păstrat unele privilegii de castă Si: aristocrație, boierime, (înv) nobilitate (1), noblețe (1), (itî) nobilita1. 2 Nobili (1) dintr-o regiune sau dintr-o localitate. 3-4 (Rar) Noblețe (2-3).

NOBILÍME s. f. (În unele țări, și în epoca modernă) 1. Categorie socială cuprinzând (în societatea medievală) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor, care au păstrat unele privilegii de castă; aristocrație, noblețe (2). ♦ Nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune, dintr-o localitate. 2. (Rar) Noblețe (1). – Nobil + suf. -ime.

NOBILÍME s. f. 1. (În orînduirea feudală) Pătură socială formată din vîrfurile exploatatoare privilegiate ale posesorilor de feude și de titluri ereditare; (în orînduirea capitalistă, ca rămășiță a feudalismului) pătură reacționară alcătuită din foștii feudali și descendenții lor, care au dat mîna cu înalta burghezie păstrînd într-o oarecare măsură privilegiile de castă. V. aristocrație, boierime. Țăranii romîni și țăranii unguri au luptat... împotriva nobilimii maghiare. BOGZA, A. Î. 124. Contele Adam făcea parte din nobilimea veche. VORNIC, P. 90. ♦ Grup de nobili dintr-o regiune, dintr-o localitate. Toată nobilimea era la biserică. NEGRUZZI, S. I 53. 2. (Rar) Noblețe (1). Boierii... nu erau o clasă nobiliară ca în Europa, ei n-aveau nobilimea feudală, de concuistă, de origină, nici dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt. BĂLCESCU, O. II 14.

NOBILÍME s.f. Totalitatea nobililor; boierime. [< nobil + -ime].

NOBILÍME s. f. categorie socială privilegiată, din elemente ale clasei dominante, care deține un titlu de noblețe. (< nobil + -ime)

NOBILÍME f. (colectiv de la nobil) (în orânduirea feudală și, astăzi, în unele țări) 1) Pătură socială privilegiată, constând din reprezentanți cu titluri ereditare. 2) Mulțime de nobili. [G.-D. nobilimii] /nobil + suf. ~ime

* nobilíme f. (d. nobil și suf. -ime). Clasa nobililor, boĭerime.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nobilime s. f., g.-d. art. nobilimii

nobilíme s. f., g.-d. art. nobilímii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NOBILÍME s. 1. aristocrație, (rar) noblețe, (înv.) blagorodnicie, blagorodnie, nobilitate. (~ feudală occidentală.) 2. v. boierime.

NOBILIME s. 1. aristocrație, (rar) noblețe, (înv.) blagorodnicie, blagorodnie, nobilitate. (~ feudală occidentală.) 2. aristocrație, boierime, (reg.) boieret, (înv.) neamuri (pl.), (grecism înv.) evghenie. (~ din țările române.)

Intrare: nobilime
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nobilime
  • nobilimea
plural
genitiv-dativ singular
  • nobilimi
  • nobilimii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nobilimesubstantiv feminin

în Evul Mediu
  • 1. (În unele țări, și în epoca modernă) Categorie socială privilegiată, constituită din posesorii de feude și de titluri ereditare; noblețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Țăranii romîni și țăranii unguri au luptat... împotriva nobilimii maghiare. BOGZA, A. Î. 124. DLRLC
    • format_quote Contele Adam făcea parte din nobilimea veche. VORNIC, P. 90. DLRLC
    • 1.1. Nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune, dintr-o localitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toată nobilimea era la biserică. NEGRUZZI, S. I 53. DLRLC
  • 2. rar Noblețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: noblețe
    • format_quote Boierii... nu erau o clasă nobiliară ca în Europa, ei n-aveau nobilimea feudală, de concuistă, de origină, nici dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
etimologie:
  • Nobil + sufix -ime. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.