nituire sf [At: ORBONAȘ, MEC. 406 / Pl: ~ri / E: nitui] 1 Îmbinare cu nituri¹ a două sau mai multe piese Si: nituit¹ (1), nituitură (1). 2 Formare a unui al doilea cap al nitului¹, după ce acesta a fost trecut printre găurile pieselor care au fost îmbinate Si: nituit¹ (2).

NITUIRE, nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei. Nituire la cald.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

nitui vt [At: DAMÉ, T. 87 / Pzi: ~esc / E: nit¹ + -ui] 1 A îmbina două sau mai multe piese, fixându-le cu ajutorul niturilor¹. 2 A forma al doilea cap al nitului¹, după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie îmbinate.

NITUI (-uesc) vb. tr. 1 A lega cu nituri ¶ 2 A turti vîrful unui cuiu după ce a fost bătut în ceva.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma prin ciocănire sau prin apăsare un al doilea cap al nitului după ce a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A îmbina cu ajutorul niturilor două sau mai multe piese de metal. Podul a fost nituit piesă cu piesă. ◊ Refl. Fig. În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă. POPA, V. 309.

A NITUI ~iesc tranz. (piese de metal) A împreuna cu ajutorul niturilor; a pune în nituri. /nit + suf. ~ui

nituì v. a turti vârful unui cuiu pe cealaltă parte a obiectului în care se bate. [V. nit].

nituĭésc v. tr. (d. nit). Fixez pin niturĭ.

nituire s. f., g.-d. art. nituirii; pl. nituiri

nituire s. f., g.-d. art. nituirii; pl. nituiri

nituire s. f., g.-d. art. nituirii; pl. nituiri

nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, 3 sg. nituiește; imperf. 1 nituiam; conj. prez. 1 sg. să nituiesc, 3 să nituiască

nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, imperf. 3 sg. nituia; conj. prez. 3 să nituiască

nitui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, 3 sg. nituiește, imperf. 3 sg. nituia; conj. prez. 3 sg. și pl. nituiască

nitui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, conj. nituiască)

NITUIRE s. (TEHN.) nituit.

NITUIRE s. (TEHN.) nituit.

NITUI vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică două sau mai multe piese) A îmbina, a împreuna, a fixa cu ajutorul niturilor. Se introduce nitul în gaura comună a pieselor de nituit, ioanovici, Tehn. 156. ◊ refl. pas. Ciocan... cu care se nituiește. damé, t. 87. Marginile tolelor de îmbinat se suprapun și se nituiesc direct. ltr² xi, 482. În cazul anumitor construcții cu zăbrele, unele profiluri cu dimensiuni mici se pot nitui pe aripele profilurilor mari. ib. ◊ refl. Fig. În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă, popa, v. 309. 2. A forma un al doilea cap al nitului, după ce acesta a fost trecut, prin găurile pieselor care trebuie îmbinate. Există mașini de nituit care execută nituirea fie prin lovituri, ...fie printr-o presiune puternică asupra nitului. soare, maș. 54. Mașină-unealtă folosită la nituit. LTR^2. – Prez. ind.: nituiesc. – Nit + suf.-ui.

NITUlRE s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit¹, nituitură. cf. ddrf. Sudajul prin puncte este foarte economic și tinde să înlocuiască în foarte multe cazuri nituirea. orbonaș, mec. 406. Nituirea cu ciocanul pneumatic se face ca și în cazul nituirii cu mîna, cu deosebirea că baterea capului nitului se face pe cale automată cu ciocanul penumatic numit și revolver. ioanovici, Tehn. 156, cf. 154. Pentru nituiri de cazane, s-au stabilit... relații practice între diferitele elemente ale îmbinării. soare, maș. 59, cf. 52, 55. După condițiile pe cari trebuie să le îndeplinească îmbinarea, nituirea poate fi: de articulație, de rezistență, de rezistență-etanșare, de etanșare sau ornamentală. ltr^2. Nituirea se efectuează manual sau mecanizat. DER. – pl.: nituiri. – v. nitui.