opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

NITUIRE, nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit1, nituitură. [Pr.: -tu-i-] – V. nitui.

NITUIRE, nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit1, nituitură. [Pr.: -tu-i-] – V. nitui.

nituire sf [At: ORBONAȘ, MEC. 406 / Pl: ~ri / E: nitui] 1 Îmbinare cu nituri1 a două sau mai multe piese Si: nituit1 (1), nituitură (1). 2 Formare a unui al doilea cap al nitului1, după ce acesta a fost trecut printre găurile pieselor care au fost îmbinate Si: nituit1 (2).

NITUIRE, nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei. Nituire la cald.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit1 după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor1. – Nit1 + suf. -ui.

nitui vt [At: DAMÉ, T. 87 / Pzi: ~esc / E: nit1 + -ui] 1 A îmbina două sau mai multe piese, fixându-le cu ajutorul niturilor1. 2 A forma al doilea cap al nitului1, după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie îmbinate.

NITUI (-uesc) vb. tr. 1 A lega cu nituri 2 A turti vîrful unui cuiu după ce a fost bătut în ceva.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma prin ciocănire sau prin apăsare un al doilea cap al nitului după ce a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A îmbina cu ajutorul niturilor două sau mai multe piese de metal. Podul a fost nituit piesă cu piesă. ◊ Refl. Fig. În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă. POPA, V. 309.

A NITUI ~iesc tranz. (piese de metal) A împreuna cu ajutorul niturilor; a pune în nituri. /nit + suf. ~ui

nituì v. a turti vârful unui cuiu pe cealaltă parte a obiectului în care se bate. [V. nit].

nituĭésc v. tr. (d. nit). Fixez pin niturĭ.

Ortografice DOOM

nituire s. f., g.-d. art. nituirii; pl. nituiri

nituire s. f., g.-d. art. nituirii; pl. nituiri

nituire s. f., g.-d. art. nituirii; pl. nituiri

nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, 3 sg. nituiește; imperf. 1 nituiam; conj. prez. 1 sg. să nituiesc, 3 să nituiască

nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, imperf. 3 sg. nituia; conj. prez. 3 să nituiască

nitui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, 3 sg. nituiește, imperf. 3 sg. nituia; conj. prez. 3 sg. și pl. nituiască

nitui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, conj. nituiască)

Sinonime

NITUIRE s. (TEHN.) nituit.

NITUIRE s. (TEHN.) nituit.

Intrare: nituire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nituire
  • nituirea
plural
  • nituiri
  • nituirile
genitiv-dativ singular
  • nituiri
  • nituirii
plural
  • nituiri
  • nituirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: nitui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nitui
  • nituire
  • nituit
  • nituitu‑
  • nituind
  • nituindu‑
 singular plural
  • nituiește
  • nituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nituiesc
 (să)
  • nituiesc
  • nituiam
  • nituii
  • nituisem
a II-a (tu)
  • nituiești
 (să)
  • nituiești
  • nituiai
  • nituiși
  • nituiseși
a III-a (el, ea)
  • nituiește
 (să)
  • nituiască
  • nituia
  • nitui
  • nituise
plural I (noi)
  • nituim
 (să)
  • nituim
  • nituiam
  • nituirăm
  • nituiserăm
  • nituisem
a II-a (voi)
  • nituiți
 (să)
  • nituiți
  • nituiați
  • nituirăți
  • nituiserăți
  • nituiseți
a III-a (ei, ele)
  • nituiesc
 (să)
  • nituiască
  • nituiau
  • nituiră
  • nituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nituire, nituirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nituit nituitură
    • format_quote Nituire la cald. DLRLC
etimologie:
  • vezi nitui DEX '98 DEX '09

nitui, nituiescverb

  • 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. DEX '09 DLRLC
  • 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Podul a fost nituit piesă cu piesă. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă. POPA, V. 309. DLRLC
etimologie:
  • Nit + -ui. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.